Întroducere
Reproducţia este un indicator al eficienţei biologice și economice într-o fermă. În creșterea taurinelor performanţele economice sunt puternic influienţate de realizarea unui viţel în fiecare an calendaristic. Anul și viţelul nu este un slogan, ci un criteriu al eficienţei managementului.
Cauzele care determină dereglarea funcţiei de reproducţie sunt numeroase pornind dela alegerea și pregătirea animalelor pentru reproducţie, până la factorii de exploatare, stresul, însămânţarea, gestaţia și fătarea. Toate aceste aspecte de care depind reziultatele în reproducţie fac să fie un sector dificil, iar diagnosticul infertilităţii un factor greu de precizat.
Crescătorul și însămânţătorul au un rol important în desfășurarea unei reproducţii eficiente. Aceasta este posibil prin activitateacrescătorilor privind înregistrarea indicatorilor de reproducție la fiecare vacă, a producției de lapte, și folosirea în exclusivitate a însămânțărilor artificiale.
Tot acest program de evidență a indicatorilor reproductivitrebuie însoțit de educarea permanentă a crescătorilor privind alcătuirea planului de însămânțări și fătări, depistarea la timp a vacilor în călduri, a momentului optim de inoculare a materialului seminal, efectuarea în condiții optime de igienă a manoperei de însîmânțare artificială, monitorizareaperioadei de gestație, supravegherea procesului fătării. Orice îmbunătățire a managementului repoducției conduce la dezvoltarea unei afaceri profitabile în ramura exploatării fermelor Depistarea femelelor în călduri
Înainte de însămânțare trebuie să se efectuieze o analiză detaliată a mai multor repere în baza cărora să se facă concluzia referitor la necesitatea de a însămânța sau nu femela. Este necesar de efectuat anamneza care reprezintă totalitatea informațiilor despre vacă, informațiile consemnate într-un registru de evidență, care trebuie ținut de fermier și conțineașa informații cum ar fi vârsta, originea , rasa, însămânțările sau tratamentele anterioare, monitorizarea procesului fătării și a perioade de după fătare,venirea primului ciclu după fătare, perioada între cicluri, actualele călduri – când au început care semne sau manifestat și cum decurge la moment.
Toate aceste date sunt necesare pentru a ne convinge dacă trebuie sau nu să efectuăm manopera de însămânțare artificială. Sunt câteva informații care automat ne dau reperele pentru a evita situația anormală, ca de exemplu:
— Originea – dacă este o femelă cu origine atunci există o garanție a unui potențial înalt pentru producția de lapte și eforturile depuse pentru asigurarea unei îngrigiri și furajări corespunzătoare va fi răsplătită, va avea în termeni normali primul ciclu de călduri, după fătare în intervalul 42-60 de zile, sau la o perioadă mai mare, între 60-80 de zile;
— Rasele perfecționate sunt precoce; greutatea și vârsta optimă pentru însămânțare este diferită, în funcție de rasă;
— Fătarea – derularea ei și perioada de după fătare influiențează instalarea gestației; de multe ori o fătare dificilăeste însoțită de retenție placentară, prelungește perioada de refacere a uterului și astfel se amână posibilitatea instalării gestației următoare;
— Primul ciclu de călduri de după fătare – durata la care apare este influiențată de mai mulți factori, deaceia este bine să știm momentul concret în care a apărut, ca să evaluăm situația;
— Perioada între cicluri – dacă nu se încadrează în termenii normali trebuie făcute investigații suplimentare; în cazul când se scurtează poate fi vorba de cistită, dacă se prelungește cu câteva zile poate ar fi fost un eventual avort embrionar;
— Actualele călduri- când și care semne s-au manifestat ne dau răspunsul tabloului întreg de manifestări ale femelei, dar și posibilitatea aprecirii începutului, mijlocului sau sfârșitului ciclului.
Având aceste informații se deschid următoarele posibilități:
— Ciclul de călduri în termeni normali – sunt prezente atât modificările de comportament cât și la nivelul vulvei;
— Călduri liniștite – nu sunt însoțite de scimbări în comportament, numai la nivelul vulvei;
— Călduri dubioase – modificări în comportament, însă numai cele care sunt caracteristice vacilor bolnave- pierderea sau reducerea poftei de mâncare, agitație, mugete, scăderea producției de lapte, iar cele specifice legate de miros sunt absente;
— Manifestări puternice de comportament cu secreție abundentă seroasă, care indică anovulatoriusau chisti;
— Secreția de mucus are un aspect tulbure sau numai strii de puroi;
— Fără ciclu – nu există decât modificări comportamentale generale, poate să fie debutul unei boli, fără să existe ciclu.
Dacă crescătorul de animale (fermierul) are aceste informații el poate să-și facă o imagine de la bun început în care grupă se situează femela care urmează să fie însămânțată.
Când femela este aptă pentru însămânțare? Când îndeplinește următoarele criterii: reflex de acceptare (imobilitate),înroșirea mucoasei vaginale, o bună contractare uterină, eliminarea unuimucus străveziu și cervix deschis.
Când femela este inaptă pentru însămânțare?
— Perioada de la fătare este mai scurtă de 30 de zile;
— Mucusul este puternic schimbat la culoare și consistență (purulent);
— La controlul prin rect uterul este modificat ca mărime și consistență;
— Femela prezintă scurgeri de sânge.Așa dar stadia de aflare în călduri se caracterizează prinmanifestarea de către femelă a unor elemente de comportament care nu sunt firești pentru animal atunci când el nuse află în călduri. Care sunt ele?
— Pierderea liniștei. Animalul este permanent agitat, poate din când în când să mujească, se uită prin părţi căutând cu privirea alte animale, sunt mai atente la toţi factorii care le înconjoară, mai puţină vreme se odihnesc, adulmecă organele genitale ale altor vaci, iar ulterior ridică capul și buza superioară.
— Scade producţia de lapte, în cazul când vaca este mulgătoare.
— Scade consumul de nutreţuri,
— Mai des ca de obicei urinează,
— Efectul nemișcării. Aflânduse în cireada de vaci caută să sară pe alte vaci, permite altor vaci să sară pe ea, în timpul când altă vacă o sare ea stă nemișcată. Uneori, părul de la baza cozii este zburlit, iar francurile murdarede noroi sau bălegar, ca urmare a săriturilor altor vaci.
— Schimbarea culorii și umflarea ușoară a parţii exterioare a organului genital (vulva). Mucoasa vulvei devine mai umedă ca de obicei iar labiile sunt de culoarea roz-palidă.
— Apariţia mucusului. În timpul căldurilor, aproape de sfârșitul lorlacomisura inferioară a vulvei apare un mucus care atârnă liber și are o culoarede obicei străvezie, și de multe ori se lipește de coadăsau de partea din urmă a regiunii pereniale.
Toate aceste semne, care caracterizează stadia de călduri la taurine trebuie să le depisteze deţinătorul de animale , iar la fermele mai mari de obicei tehnicianul însămânţător. Este în interesul deţinătorului de animale ca însămânţarea artificială a vacilor și junincilor sa se petreacă la vreme, în primele 2-3 luni după fătare la vaci,și la manifestarea primelor călduri la junincile pregătite pentru însămânţări.
O regulă care trebuie respectată în mod obligatoriu.
1. Practicarea în exclusivitate a însămânţărilor artificiale, în orice formă de proprietate, la diverse rase, la oricare tehnologie de exploatare. Despre monta liberă, sau dirijată deţinătorii de taurine trebuie să uite definitiv și necondiţionat. Sunt mai multe avantaje ale însămânţării artificiale faţă de monta liberă,însă o să atragematenţia la 2 principale:
— În primul rând la monta liberănu se cunosc calităţile taurului care participă la montă. El nu este testat, nu poate transmite descendenţilor calităţile productive ale rasei din care face parte, pe când la însămânţarea artificială noi cunoaștem calităţile taurului, este testat ca ameliorator al rasei, cunoaștem ptoductivitatea părinţilor lui și suntem garantaţi că vom obţine descendenţi valoroși.
— În al doila rând, taurul întâmplător, poate molipsi vacile cu boli ginecologice contagioase care la rândul lor vor pricinui daune atât morale cât și materiale deţinătorului de taurine. Tratarea lor va dura în timp și va costa destul de mult. Sunt cazuri când tratatrea se prelungește 3-4 luni, iar cheltuielile se ridică la mii de lei, iar la sfârșit vom obţine descendenţi cu o productivitate mică, și nu întotdeauna sănătoși.
Aprecierea momentului potrivit pentru efectuarea manoperei de însămânţare artificială a femelei.
Aprecierea corectă a acestui moment și întroducerea spermei înacestinterval optim de timp, va asigura efectuarea rezultativă a manoperei și ca rezultat se va produce fecundarea. Acest moment necesită o descriere mai amănunţită cu precizarea timpului pe ore. În urma cercetărilor știinţifice s-a stabilit că durata medie a căldurilor la taurine este de 18 ore. Însă se știe destul de bine, că acest interval de timp poate să varieze de la 12 până la 30 de ore, în dependenţă de mai mulţi factori cum ar fi caracterul individual, condiţiile de întreţinere, nutriţie, sănătatea animalului,sezonul anului etc. Deasemenea atât știinţa cât și practica a stabilit căfecunditatea maximă a vacilor se obţine în timpul însămânţării lor aproape de sfârșitul stadiei de călduri, adică la circa 12-18 ore
după începutul căldurilor (G.Darie ș.a.).
Acest principiu a condus la stabilirea unei reguli în depistarea și efectuarea procedurii de însămânţare artificială: — vacile observate în stadia de călduri dimineaţa se vor însămânţa după masă, iar cele depistate după masă se vor însămânţa a doua zi dimineaţa. Această regulă o confirmă mai multe experienţe și cercetări știinţificeefectuate de către cercetătorii Institutului Știinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie și Medicină Veterinară. Aceste experienţe au constatat că procentul fecundării rezultative crește considerabil atunci când vacile sunt însămânţate în a doua jumătate a stadiului de călduri
Rata de gestaţie în raport cu momentul însămânţării și stadiul căldurilor
După cum arată datele tabelului 1, vedem că cel mai înalt procent al fecundităţii se obţine atunci când vacile se însămânţează artificial la mijlocul stadiei de călduri ( 82,5%), și la sfârșitul lor (75,0%). Reieșind din aceste date se recomandă să însămânţăm vacile și junincile în exclusivitate la mijlocul căldurilor sau în cazul când am întârziat la sfârșitul lor.
Acum să mai analizăm această situaţie din punct de vedere a viabilităţii spermatozoizilor, stadia de ovulaţie, momentul însămânţării artificiale a femelei şi influienţa acestor factori asupra rezultatelor fecundităţii.
Având în vedere, că spermatozoizii trebuie să se afle în căile genitale ale femelei care se găsește în călduri, o perioadăde cca 6 ore înainte de fecundare, procedura de însămânţare ar trebui se se efectuieze din timp. Perioada aceasta de „aclimatizare” și capacitare a spermatozoizilor în căile genitale ale femelei are un rol important în fecundarea ovocitei. Se știe faptul că, viabilitatea spermatozoizilor în căile genitale ale femelei este de cca 18-24 ore. Însă unii factori, cum ar fi decongelarea necorespunzăoare a materialului seminal, tehnica defectuoasă a manoperei de însămânţare artificială,întroducerea spermei într-o perioadă necorespunzătoare a stadiei căldurilor, pot influienţa negativ asupra viabilităţii spermatozoizilor, capacităţii lor de fecundare și ca rezultat va scădea simţitor rata fecundităţii. De regulă, ovulaţiile sunt înregistrate în medie de la 10,5 (3-8 ore) de la terminarea căldurilor.
După ovulaţie, ovocita ajunge destul de repede în oviduct unde viabilitatea ei este de 10-20 ore, însă aptă pentru fecundare este doar în primele 8-10 ore de la ovulaţie. Deci, spermatozoizii viabil și capacitaţi ar trebui să se afle în oviduct cu puţin timp înainte de ovulaţie. În tabelul 2 sunt redate date cu privire la ratele de gestaţie în funcţie de momentul însămânţării artificiale în raport cu momentul ovulaţiei. Tabelul 2 Ratele de gestaţie în funcţie de momentul însămânţării, în raport cu momentul ovulaţiei (N.Păcală, 2004)
După cum vedem, cea mai înaltă rată a gestaţiei se obţine atunci când efectuăm însămânţarea artificială cu 13-18 ore înainte de ovulaţie (85,7%) sau cu 7-12 ore înainte de ovulaţie (78,6%). Cea mai mică rată a gestaţiei se obţine atunci cînd însămânţarea se produce cu 12 ore după ovulaţie (25,0%).
Concluzii:
1. Stadia de călduri la taurine trebuie să o depisteze deţinătorul de animale , iar la fermele mai mari de obicei tehnicianul însămânţător.
2. Practicarea în exclusivitate a însămânţărilor artificiale, în orice formă de proprietate, la diverse rase, la oricare tehnologie de exploatare
3. Respectarea vârstei și greutaţii corporale a junincilor la l prima însămânţare în dependenţă de particiularităţile rasei exploatate.
4. Fecunditatea maximă a vacilor se obţine în timpul însămânţării lor aproape de sfârșitul stadiei de călduri, adică la circa 12-18 ore după începutul căldurilor.
5. Cea mai înaltă rată a gestaţiei se obţine atunci când efectuăm însămânţarea artificială cu 13-18 ore înainte de ovulaţie (85,7%)