ÎNGRĂŞĂMINTE PE BAZĂ DE DEŞEURI ŞI ÎNGRĂŞĂMINTE ORGANICE: UN NOU REGULAMENT DE EXLUS PENTRU A STIMULA UTILIZAREA ACESTORA ŞI ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Comisia Europeană (CE) a propus un regulament care va îmbunătăți semnificativ accesul pe piaţa unică a UE al îngrăşămintelor pe bază de deşeuri şi al celor organice, creând pentru acestea aceleaşi condiţii de concurenţă ca şi pentru îngrăşămintele neecologice tradiţionale.

Acest lucru va crea noi oportunităţi de piaţă pentru întreprinderile inovatoare, reducând în acelaşi timp deşeurile, consumul de energie şi daunele aduse mediului. Foarte puţine din multitudinea
de resurse pe baza de biodeşeuri  sunt transformate în produse fertilizante valoroase. Fermierii noştri folosesc  îngrăşăminte fabricate din produse importate sau provenite din procese mari
consumatoare de resurse, deşi ar putea valorifica aceste biodeşeuri transformândule în nutrienţi reciclaţi. Prezentul regulament va contribui la transformarea problemelor în oportunităţi, pentru
fermieri şi pentru întreprinderi care vor transforma deşeurile în îngrăşăminte organice. Regulamentul stabileşte norme comune privind transformarea biodeşeurilor în materii prime care pot fi utilizate în vederea fabricării de produse fertilizante. Acesta defineşte cerinţele în materie de siguranţă, calitate şi etichetare pe care trebuie să le respecte toate produsele fertilizante pentru
a putea fi comercializate liber în întreaga UE. Producătorii vor trebui să demonstreze faptul că produsele lor respectă aceste cerinţe, precum şi limitele pentru contaminanţi organici,contaminanţi microbieni şi impurităţi fizice înainte de aplicarea marcajului CE. Noile norme se vor aplica tuturor tipurilor de îngrăşăminte pentru a garanta cel mai înalt nivel de protecţie a solului. Regulamentul întroduce limite stricte pentru conţinutul de cadmiu în îngrăşămintele fosfatice. Limitele vor fi reduse de la 60 mg/kg la 40 mg/kg după trei ani şi, respectiv, la 20 mg/kg dupa 12 de ani, ceea ce va reduce riscurile pentru sanatatea umană şi pentru mediu. Cercetarea, inovarea şi investiţiile sunt în prezent în curs de dezvoltare rapidă, contribuind la economia circulară prin crearea de locuri de muncă la nivel local şi prin valorificarea materiilor prime secundare, care altfel ar fi eliminate ca deşeuri. Oportunităţile de piaţă pentru întreprinderile producătoare de îngrăşăminte organice sunt semnificative. În prezent, numai 5 % din biodeşeuri sunt reciclate. Conform estimărilor, dacă s-ar recicla mai multe biodeşeuri, ele ar putea înlocui până la 30 % din îngrasamintele neecologice. În prezent, UE importă circa 6 milioane de tone de fosfaţi pe an, însă ar putea înlocui până la 30 % din această cantitate prin extracţii din deşeurile biodegradabile, din gunoiul de grajd, din nămolul de epurare, sau din făina de carne şi de oase. În R. Moldova cresc cantităţile de deşeuri depozitate, apar sute de depozite neautorizate, cu suprafeţe de zeci de ha.
Depozitarea deşeurilor menajere solide în ultimi ani s-a realizat în 1 099 depozite cu suprafaţa de 1 103,1 ha, au fost depistate 4 110 gunoişti neautorizate cu suprafaţa de 452,2 ha. Cantitatea
de deşeuri menajere solide a constituit 3 090 249 m. c. de deşeuri, sau cu 1,5 ori mai mult faţă de anul 2009. A venit vremea să transformăm deşeurile în resurse conform economiei circulare
şi nicidecum a celei liniare, iar transformarea biodeşeurilor în materii prime care pot fi utilizate în vederea fabricării de produse fertilizante (compost organic). Aş vrea să mă opresc la aracteristica
comparativă a resturilor vеgеtаle (biomasei) cu potențial fertilizator, care la noi uneori sunt arse. Resturile vegetale reprezintă partea neutilizabilă din plantele cultivate (miriştea,rădăcinile), care inevitabil rămâne în sol după recoltare. Rolul resturilor vegetale în completarea şi menţinerea fertilităţi solului este enorm. Dupa suprafaţa tratată, regularitatea depunerii în sol, masa totală de materie organică şi elimentele nutritive atrase în circuitul agricol, resturile vegetale sunt cea mai importantă sursă de refacere şi perpetuare a fertilităţii solurilor agricole. Cu ele solul se ompletează anual şi pe întreaga suprafaţă. Spre deosebire de îngrășăminte, resturile vegetale sunt uniform şi perfect distribuite în masa solului şi în acest sens nu necesită cheltuieli pentru încărcare, transportare, distribuire şi încorporare. Fiind resturi de plante, ele conţin toate elementele nutritive şi aproximativ în proporţiile de care acestea au nevoie. Cantitatea de resturi vegetale depinde de specia plantei cultivate, de starea de fertilitate a solului şi condiţiile meteorologice ale anului respectiv. În dependenţă de specificul morfologic al culturii şi de partea valorificată, plantele cultivate lasă în sol după recoltare cantităţi diferite de resturi vegetale. Masa resturilor vegetale este mai mare faţă de producția principală de 1,3 — 5,8 ori, la culturile unde aceasta din urmă se formează sau se produce în formă de materie uscată (păioasele, porumbul pentru boabe, floarea-soarelui, tutunul, fânul) (tabelul 1). La culturile cu partea utilizabilă suculentă, cantitatea
relativă de resturi vegetale este mai mică şi variază între 14% la sfecla furajeră şi 47% la producţia de iarbă. Resturile vegetale de la culturile leguminoase (mazărea, soia, fasolea) benefic acţionează asupra bilanţului de humus şi azot din sol, dar mai cu Sistem conservativ de agricultură – Lucrarea solului în benzi (Strip-Till) Semănatul culturilor în miriște seamă cele perene (lucerna, parceta).
Cu resturile vegetale de la aceste culturi se crează un bilanţ excedentar al azotului în sol de peste 40 kg/ha/an. Iar în sol se aduce cam tot atât humus cât şi mineralizarea sub aceste culturi, stabilindu-se un bilanţ echilibrat al humusului. În scopul contrabalansării parţiale a pierderilor anuale de humus se mai  recomandă de a folosi şi producţia secundară excedentară a unor culturi.
În acest sens pot fi menţionate în primul rând tulpinile de floarea-soarelui şi surplusurile de paie. Anual se acumulează 370 mii tone/an de tulpini de floarea-soarelui, dintre acestea 7-10 mii tone/an se utilizează ca sursă de încălzire, dar restul se recomandă a fi utilizat ca îngrăşământ. Pentru aceasta tulpinile de floarea-soarelui se mărunţesc cu discurile grele. Ele au un conţinut înalt de azot (1,56%), de fosfor (0,76%) şi foarte înalt de potasiu (5,25%). Raportul C:N (31:1) este favorabil prelucrării lor microbiologice active în sol, nesolicitând completări cu azot. Toate resturile vegetale pot fi grupate în următoarele categorii: – Rădăcinile tuturor plantelor care totalizează  cca 1,5 t/ha s. u. (substanţă uscată). – Vrejii de leguminoase, de cartofi ş.a. socotiţi la cca 3-4 t/ha s. u. – Miriştea rămasă după recoltare care reprezintă 80 kg/ha pentru fiecare 1 cm înălţime (20 cm x 80 kg = 1,6 t/ha  s. u.).Condiţiile de descompunere şi mineralizare a materiei organice:
– Să fie tocată la dimensiuni de 5-6 cm. – Să fie încorporată în sol până la adâncimea de 12-15 cm, pentru a beneficia de activitatea aerobă a microorganismelor. – Să existe temperaturi pozitive. Intensitatea mineralizării creşte cu temperatura, între 10-20 °C se dublează şi încă o nouă dublare între 20-30 °C, după care scade. – Solul să aibă umiditate corespunzătoare. Rata de  descompunere depinde de raportul carbon/azot (C/N): – Când raportul C/N este mai mic de 15  – descompunere foarte intensă.– Când raportul C/N este cuprins între 15-30 – intensitate medie.
– Când raportul C/N este mai mare de 30 – intensitatea este redusă, aceasta se întâlneşte la paie care au raportul C/N cuprins între 50-100, motiv pentru care este necesar să se adauge îngrăşăminte chimice cu azot, 20 kg la fiecare tonă resturi vegetale uscate, pentru a preveni aşa-numita „foame de azot“ a microorganismelor. Distribuţia resturilor vegetale pe stratul de sol 0-10 cm în funcţie de sistemul de lucrare a solului: – În sistemul convenţional, pe stratul  0-10 cm – 17%.– În sistemul de lucrări minime – 75%. – În sistemul de semănat direct, fără arătură – 90%.
În ultima perioadă au apărut metode moderne de valorificare mai eficientă a resturilor vegetale: – Aplicarea unui extract lichid de humus de râmă (50 l/ha) asigură o degradare rapidă şi sporeşte aportul de  humus de 30 ori faţă de cele netratate. – Tratarea miriştii cu o cultură bacteriană  (de exemplu Bacto fill B10) ajută la descompunerea rapidă a resturilor vegetale, transformându-le în compuşi uşor asimilabili. Prin aceasta dozele de azot se pot reduce cu 30-50%.  În concluzie, putem spune că rеsturilе vеgеtаlе, ca îngrăşământ organic, pot аducе un аport importаnt lа  îmbunătăţirеа fеrtilităţii solului.

Добавить комментарий

Ваш адрес email не будет опубликован. Обязательные поля помечены *