MANAGEMENTUL PROIECTĂRI UNEI FERME ECOLOGICE

Rezumat. Organizarea fermei ecologice se bazază pe o analiză a punctelor tari și slabe, oportunităților,amenințărilor, de asemenea pe analiza probelor de sol şi de apă. Proiectarea începe cu stabilirea profilului fermei, alcătuirea rotaţie a asolamentului, proiectarea perdelelor agroforestiere şi a gardurilor vii pentru crearea unei microclime favorabile.  Modelarea şi nivelarea terenului, împărţirea lui în parcele, amplasarea corectă a grajdurilor, spaţiilor de depozitare şi
prelucrare a produselor agricole, a plantaţiilor multianuale. Pentru fermele zootehnice se mențin normele de densitate a animalelor. Finalul proiectul reflectă aspectele privind certificarea, comercializarea producţiei şi estimarea profitului.

Cuvinte-cheie: ferma ecologică, profilul fermei, alcătuirea rotaţie, asolamentul, perdelele agroforestiere, garduri vii, modelarea şi nivelarea terenului, parcelarea lui, amplasarea grajdurilor, spaţiilor de depozitare şi prelucrare a produselor, densitatea animalelor, certificarea, comercializarea producţiei,  estimarea profitului.Proiectarea fermei ecologice necesită din partea fermierului: • cunoștințe privind agricultura ecologică; • o motivație puternică pentru un mod de producție în armonie cu legile naturii, care să protejeze mediul înconjurător, sănătatea agroecosistemului și a consumatorilor de produse agricole;• convingerea că ceea ce face este bine, atât din partea fermierului, cât și a familiei acestuia; • o foarte bună organizare și planificare a activităților agricole. • o exploatație agricolă care să se presteze la agricultura ecologică, şi să includă mai multe culturi, de preferat și un sector zootehnic; Fermierul care doreşte să practice agricultura ecologică trebuie să proiecteze propria fermă conform cerințelor și regulilor agriculturii ecologice. Organizarea fermei să se bazeze pe o analiză a punctelor tari, slabe,  oportunităților și amenințărilor. Înainte de începerea procesului de transformare ecologiciă a fermelor tradiţionale este necesar să se ia probe de sol (din stratul arabil) şi de apă din gospodărie, pentru a determina dacă aceste două surse vitale nu-s poluate.
Întrucât procesul de organizare şi de formare a unei ferme ecologice durează cel puţin 3-4 ani, este necesară barem o rotaţie a asolamentului, iar „afacerea” trebuie să se înceapă cu stabilirea profilului fermei. În funcţie de raportul vegetal / animal, de specia de plante cultivate sau de animale şi păsări domestice, precum şi de posibilităţile de prelucrare a producţiei agricole există mai multe tipuri de ferme ecologice: — gospodării (ferme) vegetale, în care produsele comercializate sunt materii prime de natură vegetală: ferme cu culturi  de câmp, legume, plantaţii multianuale, plante medicinale,fiori şi chiar plantaţii endrologice;
— gospodării (ferme) de creştere a animalelor, în care producţiamarfă este de origine animală: ferme de bovine, ovine, caprine, avicole, piscicole etc. În concept agroecologic, o fermă zootehnică cuprinde populaţia de animale, construcţiile zootehnice şi suprafeţe de teren necesare pentru producerea furajelor; — gospodării (ferme) agroindustriale: ferme vegetale sau de creştere a animalelor + sectoarele industriale de semiprelucrare sau prelucrare a produselor agricole; — gospodării (ferme) mixte (vegetale-zootehnice) care ar putea fi cele mai răspândite. Pentru viitoarea fermă ecologică, de asemenea, contează mult proiectarea şi plantarea perdelelor agroforestiere şi a gardurilor vii pentru protejarea solului, culturilor, a animalelor și păsărilor împotriva vânturilor şi a insolaţiei, adică pentru crearea unei microclime favorabile. Gardul viu, odată creat şi închegat, trăieşte până la 100 ani şi asigură o împletitură prin care nu trece nici pasărea. Devine scut contra vitelor, servind
totodată drept  cuib şi adăpost pentru prădătorii naturali (şodepârle, broaşte, arici ş.a.) atât de necesari în combaterea biologică
a bolilor şi dăunătorilor plantelor agricole. Înălţimea gardului se proiectează la 1,5-2 metri, iar grosimea lui de 40 centimetri. Ajuns la înălţimea dorită, gardul se tunde de două ori pe an, la sfârşitul iernii şi în ultima parte a lunii iunie. Ferma ecologică va administra atât terenuri cultivate, cât şi necultivate, pentru a asigura condiţii de creştere și dezvoltare tuturor categoriilor de vieţuitoare agricole – plante cultivate/necultivate şi animale domestice/ salbatice. Circa 3–8% din terenul fermei ecologice să fie destinat refacerii/ conservării florei și faunei. Lucrările de proiectare trebuie să înceapă cu modelarea şi nivelarea terenului, protejarea lui prin garduri vii cu vitalitate mare şi compoziţie diversă. Împărţirea terenului în mai multe parcele asigură amplasarea corectă a grajdurilor, spaţiilor de depozitare şi prelucrare a produselor agricole, precum şi a plantaţiilor  ultianuale (pomi, arbuşti fructiferi şi viţă de vie). O mare importanţă are stabilirea structurile vegetale în funcţie de condiţiile de climă şi de sol, organizarea asolamentelor cu rotaţie pentru culturile legumicole, de câmp şi furajere; depozitarea dejecţiilor animaliere solide şi a deşeurilor menajere; fertilizarea cu compost, gunoi de grajd, îngrăşământ verde, preparate bacteriene şi biodinamice şi cu cenuşă, roci fosfatice şi calcaroase, folosirea zamei bordolezei; efectuarea lucrărilor solului şi a celor de îngrijire cât mai la suprafaţă, fără întoarcerea brazdei, etc. În urma majorării numărului de animale în gospodăriile ecologice şi a sporirii olumului dejecţiilor solide şi lichide, ia proporţii un fenomen periculos — creşterea concentraţiilor oxizilor de azot în apa din fântâni. Pentru a preveni şi a combate acest fenomen, recomandăm proiectarea amplasării grajdurilor, a WC-urilor cât mai departe de sursele de apă potabilă şi colectarea dejecţiilor lichide în bazine impermeabile. La rotaţia culturilor în asolament, se precizează necesarul neapărat a leguminoaselor pentru boabe (mazărea, fasolea, soia etc,), fixatoarelor de azot (cel puțin 20% din suprafața fermei), precum şi a culturilor ce formează micorize şi îngrăşăminte verzi.Proiectarea fermei ecologice trebuie să conţină un set de măsuri tehnologice de refacere şi de conservare a însuşirilor solului şi descrierea acţiunilor ce ţin de protecţia şi îngrijirea plantelor cultivate, animalelor şi păsărilor domestice. Această parte a proiectului se realizează prin: înlocuirea în perioada de conversie a produselor chimice, a mijloacelor şi metodelor tradiţionale de lucrare a solului şi de îngrijire a animalelor cu tehnologii fizice, mecanice, biologice, care constau în utilizarea gunoiului de grajd, a compostului, a preparatelor
biodinamice şi bacteriene; folosirea soiurilor şi hibrizilor de  plante (nici într-un caz a plantelor modificate genetic) şi rase de animale rezistente la boli şi dăunători, reducerea volumului de lucrări mecanice etc. Ferma ecologică este de lungă durată. Proiectarea şi administrarea  fermei ecologice include activităţi de inspecţie şi certificarea ecologică. Pendularea frecventă între managementul ecologic şi cel convenţional este interzisă. În caz de calamităţi naturale: inundaţii, invazie de dăunători,  epidemii etc., care nu pot fi stăpânite decât prin metode şi mijloace convenţionale, managementul ecologic este permis în  continuare numai dacă fermierul solicită acest lucru şi ferma sa parcurge din nou etapa de conversie. Paşii necesari pentru demararea unei afaceri profitabile de cultivare a plantelor ecologice: 1. Obţinerea avizelor şi aprobărilor. 2. Achiziţia mijloacelor fixe. 3. Transportul, montarea şi probarea utilajelor (dacă se doreşte achiziţionarea utilajelor proprii). 4. Recrutarea, selectia şi angajarea de personal. 5. Instruirea şi verificarea personalului.  6. Pornirea activităţii. La construirea fermelor pentru sectorul zootehnic se va urmări ca terenul să fie salubru, neinundabil, adăposturile să fie orientate spre sud, asigurând în acest mod protecția de vânturile dominante, o bună luminozitate. Încăperile unde sunt întreținute animalele trebuie să fie uscate, curate, ventilate,  luminoase, să asigure accesul liber la apă. Este importantă și menținerea normelor de densitate a animalelor atât în aer  liber, cât și în adăposturi – să nu se deranjeze unele pe altele, să aibă loc pentru odihnă. În adăpost animalele vor avea
așternut din paie sau din alte materiale naturale corespunzătoare. Fecalele, urina, resturile de hrană vor fi înlăturate ori de câte ori va fi nevoie, pentru a reduce mirosurile și a evita  atragerea insectelor și a rozătoarelor.Adăposturile trebuie să corespundă  cerințelor fiziologice, igienice și de producție. În adăpost suprafațele interioare și cele exterioare (excluzând pășunile) vor fi respectiv: • pentru o vacă – 6 m2 și 4,5 m2; • pentru tineret — până la 100 kg – 1,5 m2 și 1,1 m2; • între 100 și 200 kg – 2,5 m2 și 1,9 m2; • 200-350 kg – 4 m2 și 3,0 m2; • mai mult de 350 kg – 5 m2 cu un minimum de 1m2 /100 kg și de 0,75 m2 /100 kg;
• pentru un taur reproducător – 10 m2 și 30 m2 În condițiile creșterii ecologice a porcinelor, suprafețele minime trebuie să constituie: • suprafața interioară pentru o scroafă cu purcei mici – 7,5 m2, iar cea exterioară – 2,5 m2; pentru porcii la îngrășat, în funcție de greutatea corporală:  • până la 50 kg – 0,8 m2 și 0,6 m2 ; • 51-85 kg – 1,1 m2 și 0,8 m2;• 86-110 kg – 1,3 m2 și 1,0 m2 respectiv;• pentru purceii înțărcați până ating greutatea de 30 kg – 0,6 m2 și 0,4 m2; • pentru scroafele de prăsilă – 2,5 m2 și 1,9 m2 ; • pentru vierii de prăsilă – 6 m2 și 8,0 m2 respectiv. Pentru întreținerea oilor și caprelor nu sunt necesare construcții
capitale și cheltuieli mari. În condițiile noastre, în acest scop pot fi folosite fostele încăperi pentru taurine, porcine, sau ridicate construcții noi puțin costisitoare. Adăposturile trebuie să fie ventilate natural, iluminate, fără curenți de aer (la care, în deosebi caprinele, sunt foarte sensibile), cu condiții de temperatură și umiditate optime. Pentru ovinele și caprinele crescute în sistem ecologic sunt necesare următoarele suprafețe minime în adăpost și suprafață exterioară (zone de exercițiu, excluzând pășunile), respectiv: • 1,5 m2 pe oaie/capră și 2,5 m2; • 0,35 m2 pe miel/ied și 3,0 m2 În spațiile în aer liber, în afară de suprafețele menționate, vor fi prevăzute acoperișuri contra ploii, vântului, soarelui și temperaturilor extreme.Pentru păsări adăposturile trebuie să dispună de trape intrare – ieșire și să fie prevăzute cu locuri de cocoțat pentru găini, curci, bibilici în număr corespunzător mărimii grupului și a taliei păsărilor, conform normelor ecologice: pentru găini – 18 cm2, iar pentru bibilici – 20 cm2 de stinghii rotunjite.Adăpostul trebuie să fie prevăzut cu ventilație și cu ferestre pentru lumină. Pentru găinile ouătoare durata luminii (naturală sau artificială) nu va depăși 16 ore, cu o perioadă continuă de odihnă nocturnă de cel puțin 8 ore. Pentru păsările ouătoare vor fi instalate cuibare, unde ele vor depune ouăle. De exemplu, pentru găinile ouătoare este prevăzută norma de 8 găini la un cuibar. Se interzice categoric întreținerea păsărilor pe podele care să fie în totalitate perforate, din stinghii sau de tip grătar. În asemenea cazuri, cel puțin o treime din suprafață trebuie să fie podea solidă. Tot în spațiul intern, pe podea, vor fi: așternut (din paie, talaș, rumeguș), nisip, apă, hrană. În adăposturile pentru găinile ouătoare va fi rezervată o suprafață suficientă pentru colectarea găinațului. Conform cerințelor UE, pasările trebuie să aibă la dispoziție
suprafețe exterioare înierbate, la un cap revenind următoarele suprafețe (m2):• găini ouătoare – 4 m2. Păsări de carne în adăposturi fixe: • pui de carne și bibilici – 4 m2; • rațe – 4,5 m2; • curci – 10 m2; • gâște – 15 m2. Păsări de carne în adăposturi mobile – 2,5 m2. În continuare, vom prezenta numărul de păsări/m2 care pot fi crescute în adăposturi în sistem ecologic — spațiile care să le asigure libertatea de a se plimba, a ciuguli, a zbura, a se lupta sunt: • găini ouătoare – 6 capete/ m2;
• păsări de carne în adăposturi fixe – 10 capete/m2, cu un maximum 21 kg greutate vie/m2; • păsări de carne (în adăposturi mobile) – 16 capete/m2, cu un maximum de 30 kg greutate vie/m2. • Cifrele din Regulament prezentate mai sus vor fi luate în
calcul la construcția fermelor ecologice. Stupii vor fi construiți din scândură de brad, de tei, de plop, sau din materiale naturale care nu prezintă risc de contaminare  a produselor apicole sau a mediului și vor fi vopsiți cu vopsea ecologică (pe bază de apă), cu uleiuri vegetale ( de in, cânepă, floarea-soarelui, rapiță etc.). Toate instrumentele folosite la extragerea mierii, precum și la păstrarea ei, trebuie să fie din inox și în nici un caz din tablă, fontă etc. Partea finală a proiectul reflectă aspectele privind certificarea, comercializarea producţiei şi estimarea eventualului profit.

Добавить комментарий

Ваш адрес email не будет опубликован. Обязательные поля помечены *