PARTICULARITĂŢILE ALIMENTAŢIEI ANIMALELOR ÎN PERIOADA DE PRIMĂVARĂ

Ne aflăm la începutul primăverii, o perioadă care întotdeauna a fost destul de complicată pentru organizarea alimentaţiei
corecte a animalelor.Care sunt problemele principale cu care se confruntă fermierii în asigurarea unei alimentaţii cuvenite a animalelor în această perioadă: 1. În multe ferme se simte insuficienţă de furaje şi scăderea considerabilă a calităţii nutreţurilor pe perioada de păstrare, deoarece de la data depozitării  lor au trecut peste 6 luni. Pe parcursul acestei perioade conţinutul de
proteine, vitamine, unele micro- şi macroelemente a scăzut considerabil, cu 15-30%, iar în cazul carotenului — şi cu până la 50%. Pentru a avea date exacte este binevenită efectuarea investigațiilor de laborator și, numai având datele componenței chimice „de facto” a nutrețurilor, putem calcula corect rațiile sau rețetele de nutrețuri combinate. În acest context vă informăm
că Laboratorul de Nutriție și Tehnologii Furajere al Institutului de Biotehnologii  în Zootehnie și Medicină Veterinară, s. Maximovca, Anenii-Noi, efectuiază asemenea investigații. 2. În perioada iernatului în organismul animalelor practic s-au epuizat acele rezerve de substanţe nutritive, vitamine,  minerale, care au fost acumulate în perioada de vară-toamnă.
3. Primăvara mai este perioada când, de regulă, se mareşte şeptelul animalelor prin obţinerea tineretului (viţei, purcei,
miei ş.a.), iar şeptelul – matca se află la început de lactaţie, perioadă foarte importantă atât pentru obţinerea unei productivităţi înalte, menținerea stării de sănătate, cât şi creşterea unor descendenţi de înaltă calitate. 4. Treptat, mai cu seamă din a doua
jumătate a primăverii, apar posibilifoto 1. Borhot uscat de alcool și macuh (turtă) din miez de nuci tăți de a utiliza furajele verzi (culturi furajere sau iarbă de pe pășuni) în rațiile animalelor agricole, și aici se cer îndeplinite anumite reguli de trecere
cu succes la rațiile de vară. fără afectarea productivității și stării de sănătate a animalelor. Cum pot fi soluționate aceste  probleme? 1. Dacă vorbim despre îndestularea cantitativă cu furaje, atunci este necesar mai intensiv de folosit toate sursele adăugătoare posibile de nutreţuri. Se are în vedere în primul rând folosirea ca supliment la raţia de bază a deșeurilor de la industria de prelucrare: borhotul de bere şi alcool, tăiţei de sfeclă, tescovina de mere şi poamă, atât în formă proaspătă, cât
și uscată, macuhurile (turtele) de semințe de poamă, de nuci, de bostani, fosfatidele etc. Borhoturile proaspete de bere şi alcool
trebuiesc folosite cu precauţie o perioadă de 15-20 zile cu un repaus de 5-8 zile, apoi ciclul se va repeta. De asemenea. este  nevoie de a întroduce în raţie surse adăugătoare de calciu, de dorit calciu vitaminizat. Pentru a spori eficacitatea nutreţurilor
este necesar de a organiza pregătirea  lor preventivă înainte de a le distribui animalelor.De acest procedeu au nevoie în primul
rând grosierele – paiele, cocenii de porumb. Cea mai simplă şi des răspândită metodă este mărunţirea. Furajele grosiere
pentru taurine şi ovine se mărunţesc în particole de mărime 1,5-5 cm cu ajutorul diverselor agregate. E foarte bine când paiele nu numai se marunţesc. dar s esupun și actiunii temperaturilor înalte prin opărire. Pentru aceasta la 10 kg de paie sau
coceni se vor folosi 8-12 l de apă fierbinte, 80-120 g sare de bucătărie, se vor înveli cupeliculă sau saci şi se vor lăsa pentru 3-4 ore. În acest răstimp paiele şi cocenii se înmoaie şi capătă  un miros plăcut. În aşa mod trebuieşte preparată şi pleava de graminee. Deoarece nutreţurile prelucrate în aşa mod se distribuie animalelor, de regulă în forma caldă, aceasta acţiofoto
2. Tescovină uscată de poamă, macuh (turtă) din semințe de poamă nează pozitiv nu numai la digestibilitatea substanţelor nutritive, dar şi la micşorarea pierderilor de energie necesară pentru menţinerea constantă a temperaturii corpului şi mai multe
substanţe nutritive se vor folosi la formarea producţiei (lapte, carne). Rădăcinoasele (sfecla furajeră, sfecla de zahăr, morcovii) înainte de distribuire se curăţă de pământ, tuberculile mici se vor marunţi (în aşa mod se evită cazurile de blocare a esofagului), iar cele mari se pot folosi şi întregi. Rădăcinoasele marunţite repede se oxidează, se întunecă la culoare, pierd sucul, și din această cauză imediat după marunţire ele trebuiesc distribuite animalelor. Graunţele plantelor furajere folosite în raţiile taurinelor obligatoriu se vor marunţi în particole la dimensiuni de  1,0-1,8 mm. Grăunţele nemărunţite sau mărunţite prea măşcat trec aproape în întregime nemistuite prin tractul gastro intestinal. Grăunţoasele graminee de o calitate bună nu trebuiesc supuse prelucrării termice, fierberea sau opăritul lor nu sporesc valoarea nutritivă,dar cheltuielile băneşti, ele produc distrujerea parţială a vitaminelor din aceste nutreţuri. Fierberea poate fi folosită numai în cazurile întroducerii în raţii a
leguminoaselor — soia, mazerea ş.a.În acest caz are loc inactivarea substanţelor antinutritive care se conţin în aceste boabe, se schimbă structura moleculară a proteinei, ca rezultat sporeşte gradul de utilizare a ei. Fierberea este necesară numai atunci
când graunţele sunt de o calitate joasă, mucegăite. Cu toate acestea trebuie de ştiut, că prin fierbere un nutreţ toxic nu poate fi transformat într-un nutreţ calitativ. În majoritatea cazurilor în condițiile gospodăriilor casnice, deţinătorii de animale în ţara noastră distribuie nutreţurile separat, şi nu le folosesc în formă de amestecuri. Însa este cunoscut faptul că furajele se folosesc
mai eficient şi cu un randament mai înalt numai în formă de amestecuri unice. Diverşi componenţi ai amestecului se completează unul pe altul cu substanţe nutritive care. Nimerind concomitent în organismul animal. Facilitează gradul de digestie şi îngerare a nutreţurilor. Ca rezultat, productivitatea animalelor sporeşte minim cu 15-20%, iar cheltuielile de
furaje la o unitate de producţie sunt cu 10-12% mai reduse. Pentru prepararea amestecurilor unice este necesar ca furajele grosiere să fie marunţite, opărite, amestecate cu siloz, rădăcinoase marunţite, o cantitate mică de concentrate, sare de bucătărie, adaosuri minerale. Asemenea amestecuri sunt folosite de animale practic fără resturi.2. Din motivele descrise mai sus, primăvara pentru îndestularea cerinţelor animalelor în macro- și microelemente, vitamine și proteine, este strict necesar
ca în componenţa nutreţurilor combinate să se întroducă premixuri şi concentrate proteino-vitamino-minerale (CPVM). Utilizarea premixurilor în proporţie de la 1% până la 5% dincompnenţaconcentratelorîndestuleazănecesităţileanimalelorîn
vitamine şi microelemente şi contribuie pozitiv la sporirea productivităţii şi menţinerea sănătăţii animalelor. Cu ajutorul concentratelor proteino-vitaminominerale (CPVM) se poate de transformat grăunțele de graminee din gospodării în nutreţuri combinate de o calitate înaltă pentru animale şi păsări. Pentru aceasta, în dependenţă de specia şi vârsta animalelor se amestecă 15-30% de CRVM cu 85-70% grăunţe mărunţite (porumb, orz, grâu, etc.). Acest lucru este posibil datorită faptului
că CPVM conţin în cantităţi suficiente proteine, vitamine şi substanţe minerale — macro- şi microelemente. Nu uitaţi că, folosind nutreţuri combinate, obţinem cu 25-30% mai multă producţie decât când folosim amestecuri simple de grăunţoase.
Înstitutul Stiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară, reieșind din componenţa chimică şi valoarea nutritivă a furajelor locale, a elaborat şi a aprobat un şir de reţete de premixuri şi CPVM pentru animale şi păsări agricole, care acum se produc de către SRL „Medicamentum” și se folosesc  cu succes de către deţinătoriide animale. Folosirea premixurilor  şi CPVM sporeşte productivitatea animalelor şi indicii de reptoducţie cu cel puţin 10-15%. 3. Deoarece în multe cazuri vacile de
lapte primăvara se află la început de lactaţie, atragem atenţia la unele principii de alimentaţie în această perioadă. Este cunoscut faptul că în primele 100-120 zile de lactaţie de la vaci se obţin 40-45% din toată producţia de lapte pe lactație, deci cerinţele faţă de raţiile animalelor sunt foarte înalte  şi problema se mai complică şi prin faptul existenţei unei disbalanţe între
apetitul animalului (capacitatea de îngerare a nutreţurilor) şi cantitatea de lapte produs, un bilanț energetic negativ. Problema poate fi parţial rezolvată prin folosirea nutreţurilor cu o concentraţie ridicată de energie şi substanţe nutritive, aşa ca: sfecla furajeră, care se va distribui în cantităţi de 1-1,2 kg la fiecare  kg de lapte obţinut, nutreţuri combinate câte 350-400 g la 1 kg lapte, iar raţia de bază va fi constituită din furaje voluminoase calitative. Să nu uităm de hrănirea avansată a vacilor în primele 100- 120 zile de lactaţie. Vacilor cu productivitatea, de exemplu, de 15 l lapte pe zi, li se va distribui raţia pentru 18-20 l lapte,  celor cu productivitatea de 18 l — li se va distribui raţia pentru 20-22 l ş.a.m.d., până când animalele reacţionează pozitiv
prin sporirea productivităţii. Pentru îndestularea necesităţilor vacilor de lapte, în substanţe minerale este binevenită folosirea fosfatului monocalcic (35-100 g/cap/zi), sării de bucătărie (70-120 g/cap/zi) şi a premixului mineralo-vitaminic “Joiana-2%”
(120-150 g/cap/zi).4. Fiindcă ne aflăm la început de primăvară, aș vrea să amintesc deținătorilor de animale câteva reguli importante de trecere de la rațiile de iarnă la folosirea plantelor verzi și a ierburilor de pe pășuni. Mai întâi să nu uităm că animalele rumegătoare au un stomac compus, unde un rol primordial la digestia furajelorîl joacă microflora ruminală,
care are nevoie de ceva timp pentru acomodarea la nutrețuri noi, de aceia este foarte important să nu treceți brusc animalele de la rațiile de iarnă la utilizarea masei verzi de pe pășuni, perioada de tranziție trebuie să dureze 10-14 zile.Plantele verzi prezintă pentru animale un nutreţ de o valoare deosebită, deoarece el conţine practic toate substanţele nutritive importante.Folosirea nutreţului verde în hrana animalelor ofer posibilitatea de a mări considerabil producţia animalieră. Dar trebuie de luat în consideraţie că plantele verzi tinere se deosebesc printr-un conţinut înalt de proteină, amidon şi potasiu şi cu o concentraţie scăzută de substanţe uscate şi celuloză. Deci, aceste particularităţi ale plantelor verzi trebuie de avut în vedere, fiindcă hrănind vacile în perioada aceasta numai cu masă verde, ele primesc surplus de proteină şi amidon, iar substanţă uscată şi celuloză
— insuficient. În schimb, pentru asigurarea proceselor normale în digestia vacilor sunt necesare anumite cantităţi de substanţă uscată (15-20 kg la un cap/zi) și celuloză (18-22% din substanţa uscată a raţiei). În caz contrar, se dereglează digestia şi ca
urmare o mare cantitate de substanţe nutritive nemistuite se elimină cu fecalele. Din cauza insuficienţei de celuloză în
raţie se micşorează formarea în rumen a acidului acetic, care este predeceso rul grăsimilor lactate şi acţionează negativ la conţinutul de grăsime în lapte. Procesul trecerii la nutreţurile de vară trebuie să fie treptat. Aceasta asigură o lactaţie bună şi păstrează capacităţile înalte de reproducţie şi sănătate. Pentru trecerea treptată este necesar ca la raţia de iarnă să se adauge la început 4-5 kg de masă verde, iar apoi această cantitate zilnic se măreşte în decurs de 8-10 zile până la normele stabilite. În
perioada de trecere nu se recomandă hrănirea cu masă verde în formă curată  sau de dat drumul la animale dis de dimineaţă la păscut „pe stomacul gol”. Ar fi bine ca şi după trecerea vacilor la hrănirea cu plante verzi în raţie să fie introduse 1-2 kg de fân sau paie şi 5-8 kg de siloz. O problemă importantă în perioada de trecere la raţiile de vară este îndestularea necesităţilor vacilor de lapte în zahăr. În acest scop se foloseşte melasa — câte 0,5-1,0 kg la un cap/zi. Aceasta va da posibilitate pentru asigurarea  normală a corelaţiei zahăr : proteină în rație, care trebuie să fie de 0,8-1:1. O mare însemnătate în perioada de trecere o are problema nutriţiei minerale. În plantele verzi se conţine mult potasiu. Dacă corelaţia potasiu : sodiu în normă trebuie să fie de 3-4:1, în nutreţul verde ea constituie până la 19-20:1. Ca să prevenim dereglările aduse de surplusul de potasiu trebuie
să utilizăm la timp sarea de bucătărie. În această perioadă norma ei creşte până la 100-150 g/cap/zi. De obicei masa verde, şi mai ales a  plantelor leguminoase, este bogată în calciu şi săracă în fosfor, de aceea este necesar folosirea în această perioadă
a suplimentelor minerale de fosfor (câte 80-100 g la un cap/zi) aşa ca fosfatul monosodic sau fosfatul bisodic, care conţin 21-24 g de fosfor în 100 g de preparat. În cazul lipsei de substanţe minerale, premixuri în raţii, vacile de lapte aflându-se în libertate,
la păşune, caută singure surse de minerale, utilizând chiar şi materialul antiderapant de pe marginile drumurilor (foto 3), un lucru absolut inadmisibil.  Reamintim că perioada de pășunat începe doar atunci, când ierburile au atins înălțimea de minimum 15 cm și solul de pe pășune s-a zvântat bine, de regulă în țara noastră această perioadă coincide cu sfârșitul lunii aprilie, începutul lunii mai.  Important este și faptul să nu dăm posibilitate animalelor să pască haotic, concomitent pe toată suprafață pășunii, de la un capăt la altul. Organizați pășunatul pe parcele, ideal ar fi cu utilizarea gardului electric așa cum procedează de acum mulți gospodari din țară (foto 4). Pășunatul pe parcele sporește cu 20-40% eficiența utilizării ierburilor de
pe pășuni și sporește în medie cu 35% productivitatea animalelor.

Добавить комментарий

Ваш e-mail не будет опубликован. Обязательные поля помечены *