Posibile consecințe ale încălzirii Terrei Urmare a efectului de seră, care provoacă o încălzire accelerată a Terrei, generează mari perturbații climatice pe care le trăim în prezent (seceta, ploi torențiale, inundații etc). La acestea se adaugă și subțierea stratului de ozon, fenomen global, produs deasupra marilor aglomerații urbane. Peste care se mai suprapun și petele solare periodice care au loc în perioade diferite, cu intensități diferite. Din tot acest șir de fenomene rezultă pierderea ritmicității sezoanelor și consecințele grave care lovesc în ultimii ani regiuni întinse. Pentru Republica Moldova este relevant faptul că în ultimii ani fenomenul de ariditate s-a accentuat dramatic. Am avut secete succesive, ceea ce nu s-a mai consemnat niciodată, nici în datele climatice înregistrate, nici măcar în cronicile vremii.
Previziunile sunt sumbre și, din păcate, realitatea ultimilor 15 ani (din care 8 ani au fost secetoși și foarte secetoși, cu precipitații puține și temperaturi ridicate) se pare că le confirmă.
Anul 2007 a fost cel mai secetos din ultimii ani. Anul 2020 va fi cel mai cald din istoria observațiilor meteorologice.Se așteaptă schimbări ireversibile pentru planeta noastră. De unde vine pericolul secetei?
Pericolul este provocat de industrie, transport, agricultură, care produc așa-numitele ”gaze de seră», cum ar fi bioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4), oxidul nitros (N2O) și altele. Aceste gaze constituie mai puțin de un procent în atmosferă, însă acționează ca o cuvertură în care e «înfășurat» Pământul. Fără această cuvertură naturală, suprafața Terrei ar fi cu circa 30-35 °C mai rece decât în prezent.
În esență, clima este determinată de balanța de lungă durata a energiei Pământului. Radiația care se propagă de la soare, în principal în formă de lumină vizibilă, este absorbită de către suprafața Terrei și de către atmosferă. În medie, radiația absorbită este egală cu volumul de energie transmis în cosmos în formă de radiație termică infraroșie
Gazele de seră captează o parte din căldură în stratul inferior al atmosferei, o altă parte se emană în cosmos de către stratul superior al acesteia — troposfera.
Arderea cărbunelui, petrolului și gazului natural, precum și despădurirea, diversele practici agricole și industriale modifică substanțial compoziția chimică a atmosferei. Aceasta a condus la dublarea cantității bioxidului de carbon în aer. Totodată, concentrația metanului a sporit cu 145 %, iar a oxidului nitros — cu 15%. Gazele de seră în exces măresc cantitatea de radiație absorbită de atmosferă. Începând cu anii 50 ai sec. XIX, temperatura medie a Planetei a crescut cu o jumătate de grad. Pentru următorii o sută de ani se prognozează o încălzire globală cu circa 3,5 °C.
Dacă pronosticurile actuale se vor dovedi a fi corecte, schimbările de climă în secolul al XXI-lea vor fi mai mari decât orice alte schimbări care s-au produs în zorii civilizației umane.
La ce ne putem aștepta în următoarea perioadă?
Dacă nu se va face nimic pentru limitarea poluării la nivel global, accidental trebuie să ne așteptăm la fenomene meteorologice din ce în ce mai neobișnuite. Va trebui să ne obișnuim cu ierni mai calde în timpul cărora vom apela mai des la umbrelele contra ploilor (în loc de cojoace și căciuli). Verile vor avea perioade caniculare tot mai dese, dar și cu zone în care temperaturile vor fi mai scăzute decât în mod obișnuit. Ploile vor avea un caracter mai local și torențial cu inundații. Toate aceste aspecte climatice și activitățile antropice vor aduce transformări esențiale în clima
Moldovei.
Vor mai rămâne valabile actualele manuale de geografie?
Și acestea vor fi modificate. Pe măsura schimbării climei planetare regiunile cu latitudine medie și mare, ca de exemplu Europa, ar putea suferi o incidență mai mare a valorilor termice, a inundațiilor și secetelor.
E posibil ca zonele climaterice și agricole să se deplaseze spre poluri. În regiunile cu latitudinile medii se prognozează o deplasare cu 200-300 km pentru fiecare grad Celsius de încălzire.
Secetele de vară mai acute pot reduce recolta medie cu 30 %, în zonele apropiate de poluri se pot înregistra temperaturi mai înalte, condițiile pedogeologice nu vor permite țărilor din respectivul areal să compenseze recoltele reduse din actualele regiuni mai productive.
Topirea ghețarilor și expansiunea termică a apelor maritime pot conduce la creșterea nivelului mărilor. Nivelul global al mărilor s-a ridicat pe parcursul secolului trecut cu aproximativ 15 cm, iar încălzirea globală va determina, către anul 2030, o ridicare de 18 cm a acestui nivel. Dacă se vor păstra tendințele actuale de emisie a gazelor de seră, nivelul mării se va ridica cu 65 cm către anul 2100. Sute de milioane de oameni pot fi nevoiți să migreze, creând probleme serioase în alte zone ale lumii.
Pentru Republica Moldova se prognozează o încălzire generală a timpului. Vara secetele pot fi mai frecvent e și mai grave, iar insuficiența de apă în sol — mai sporită. Precipitațiile în formă de averse pot conduce la spălarea mai intensă și la degradarea continuă a solurilor. Se anticipează o mai mare instabilitate a timpului, poate crește riscul calamităților naturale.
Considerăm că vom asista la trecerea stepei în semideșert, a silvostepei în stepă. Adică, zona de Sud va tinde către semideșert. Pădurile se vor retrage spre Nord, zonele silvice de la
câmpie nu vor rezista decât în biotopuri: parcuri, rezervații etc., foarte costisitoare de întreținut.
Terenurile agricole (arabile) vor fi expuse mai accentuat fenomenului de salinizare. În aceste regiuni se va putea practica agricultura (producția vegetală) numai cu prețul unor irigații
costisitoare și al unor doze mari de îngrășăminte.
Apa va reprezenta o problemă majoră deoarece bazinele fluviului Nistru și râului Prut vor fi suprasolicitate. Deficitul de apă al culturilor agricole va fi mai acut, crescând de 2-3 ori. Cam acestea consider că vor fi cele mai grave efecte pe termen lung.
Cum putem opri sau încetini acest proces?
Din păcate, acesta este un proces global care nu se limitează la granițe de stat și nici măcar la continente. Trebuie ca toate țările cu industrii poluatoare să limiteze volumul de noxe. Documentele internaționale care reglementează aceste activități la nivel global — Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite cu privire la schimbarea climei și Protocolul de la Kyoto sunt ca parte aplicativă a acesteiConvenții.
Ce trebuie să întreprindem ca să diminuăm consecințele schimbării climei?
Pentru a preveni sau minimaliza urmările încălzirii Terrei, umanitatea nu are altă variantă decât acea de a uni eforturile tuturor țărilor, în primul rând a celor industrializate, spre reducerea impactului asupra naturii. De fapt, anume statelor hiperdezvoltate le revine ”partea leului” din volumul gazelor de seră, emise în atmosferă în ultimul secol.
Deși țara noastră nu va spori considerabil volumul de emisii a gazelor cu efect de seră, în viitorul apropiat ea poate, și trebuie, să întreprindă acțiuni pentru atenuarea consecințelor schimbării climei.În acest scop, se prevede utilizarea cu pricepere a transportului electric urban, electrificarea căilor ferate, schimbarea radicală a sistemelor de control a tehnicii și calității combustibilului, o mai bună deservire a automobilelor și limitarea importului mijloacelor de transport vechi.
Atenuarea emisiilor de gaze cu efect de seră în domeniul agriculturii rezidă în renunța rea la arderea resturilor vegetale pe câmpuri și utilizarea tehnologiilor de recuperare a metanului rezultat din descompunerea dejecțiilor animaliere. Transformarea în compost a reziduurilor vegetale paralel cu reducerea parțială a emisiilor de gaze ar permite să se utilizeze suplimentar o cantitate mare de combustibil prețios. Savanții agrarieni trebuie să pună la dispoziția producătorilor tehnologii și soiuri de culturi care ar face față unor eventuale secete. Valorificarea potențialului de extindere a pădurilor în scopul ameliorării situației ecologice, inclusiv al stocării emisiilor de gaze cu efect de seră, constituie o componentă principală a politicii ecologice. Volumul lucrărilor de plantare a pădurilor (cca 1000 ha pe an) nu satisfac cerințele actuale. Este necesar de a extinde considerabil suprafața terenurilor împădurite, implicând în aceste lucrări toată populația țării.
Trebuie să se prevadă împădurirea zonelor de protecție a râurilor și bazinelor acvatice, a terenurilor degradate, precum și sădirea fâșiilor forestiere antierozionale. Importantă rămâne problema protecției spațiilor verzi din localitățile urbane și rurale, asupra cărora este exercitată o presiune tehnogenă continuă. Savanții și specialiștii de profil nu mai pun în discuție gravitatea problemei ce ține de generarea schimbării climei, fiind preocupați, mai ales, de modul cum s-ar putea diminua consecințele acestui fenomen.
Cetățenii trebuie să conștientizeze existența problemei în cauză și fiecare, în măsura posibilităților, să contribuie la micșorarea și înlăturarea impactului factorilor ce provoacă degradarea mediului înconjurător.