UIMITOR DE APROAPE

Natura atrage, cunoscută mai de aproape, susține omul în vâltoarea vieții. Coleopterele formează o grupă numeroasă și interesantă de insecte, cărora poporul în general le-a dat numele de gândaci. Ele sunt recunoscute prin anumite însușiri, în afară de caracterele generale ale oricărei insecte.

Părțile gurii sunt făcute pentru tăiat: inelul cel clint al pieptului formează un soi de scut al gâtului. Se recunoaște ușor un coleopter și după aripi. Are două perechi. Una — elitre chitinoase, tari și colorate, acopă partea moale a pântecului, precum și alte două aripi dedesubt, subțiri, pe care le desfac numai în zbor. Gândacii sufăr o metamorfoză completă: ies din ou sub  formă de larvă, cu inele moi, cu trei perechi de picioare în partea de dinainte a trupului. Trăiește cât trăiește, mâncând și îngrășând-se; de la o vreme se liniștește și se transformă în pupă, din care iese gândacul.
Cărăbușii Cărăbușul sau găinușa (Melolonhamelolontha) este cel mai cunoscut gândac. Poporul știe că el e stricător, dar se bucură când îl vede. E doar unul dintre vestitorii primăverii din lumea necuvântătoarelor mărunte. Acest gândac cu aripile ca de aramă nu zboară în cârduri mari. Când vezi, către seară, în luna lui mai, cei dintâi cărăbuși, parcă simți și mirosul plămădirii pământului în care n-a rămas buruiană neîncolțită. Zănateci zboară în toate părțile. Se lovesc de oameni, se lovesc de copaci. Cad jos ca amorțiți și iarăși își iau zborul prin văzduhului plin de mireasma  proaspătă a celor dintâi flori. Omul îl prinde în palmă și-l lasă să zboare. Dacă zboară  iute, peste vară gospodarul va fi harnic; dacă stă în palmă multă vreme, până ce se ia de seamă, hărnicia  gospodarului e cam îndoielnică. Câte alte credințe nu sunt legate de apariția cărăbușilor! De sunt păroși pe pântece, anul va fi mănos în porumb. De ies mulți deodată, nu se vor face poame, dar câmpurile vor da rod. E bucuria legată de cele dintâi fapturi primăvăratice,dar e și ceva din nădejdea fatalistului și dorința de a cunoaște viitorul. Și totuși, cărăbușii nu merită o asemenea cruțare. Sunt răi și ei, sunt rele și larvele lor. Gândacii abia au ieșit din pământ și se năpustesc asupra pomilor cu frunza fragedă. Hoinăresc cât hoinăresc, ca beți, o parte de noapte și apoi se pun pe mâncate. Gura lor e ca o un foarfece. Cele două perechi de fălci tari, sunt ca bucățile ferestrăului cu dinții știrbiți. Cu ele taie frunza, taie mugurii, mâncând până ce se umflă, iar spre ziua, sătui dar și amorțiți de frig, stau nemișcați pe frunze. Atunci, în ziua, sunt prinși, adunați și azvârliți în foc ca niște răufăcători. Prin unele țări, unde se economisește și firul de iarbă, cărăbușii scuturați sunt dați la porci; aiurea sunt uscați, măcinați și dați la cobăile din curte. Ba nu rare ori sunt fierți, tescuiți, iar grăsimea ce iese din ei se folosește la facerea săpunului de casă. Își închipuie oricine ce puzderie de că-UIMITOR DE APROAPE Natura atrage, cunoscută mai de aproape, susține omul în vâltoarea vieții. Coleopterele formează o grupă numeroasă și interesantă de insecte, cărora poporul în general le-a dat numele de gândaci. Ele sunt recunoscute prin anumite însușiri, în afară de caracterele generale ale oricărei insecte. răbuși trebuie să se abată asupra grădinilor, dacă sunt în destul de mare număr ca să se poate scoate din ei grăsimea de săpun. E drept că sunt ani, când cărăbușii vin nouri, ca lăcustele.
Prof. I. Simonescu

Добавить комментарий

Ваш адрес email не будет опубликован. Обязательные поля помечены *