În literatura de specialitate din Republica Moldova şi alte ţări (5…19) definiţia de monocultură se apreciază diferit, iar uneori chiar şi incorect, ducând în eroare agricultorii-practicieni, care-şi reduc esenţial recoltele şi rentabilitatea culturilor agricole cultivate.
Încă din cele mai vechi timpuri se practica intuitiv rotaţia primitivă a diferitor grupe de plante din cauza scăderii rapide a fertilităţii naturale. S-a constatat, că producţia unor plante scade brusc din an în an, dacă era cultivată pe unul şi acelaşi teren (solă, câmp, tarlă) timp îndelungat [2,4 -10,13 -16]. Aceasta este aşa-numita monocultură. „Monocultura este o practică opusă rotaţiei culturilor. Ea reprezintă cultivarea unei singure plante mai mulţi ani pe acelaşi teren” [5,6,7]/ Această definiţie fundamentală o găsim în toate manualele de bază „Agrotehnica” pentru pregătirea specialiştilor din agricultură din România, dar și în Enciclopedia Sovietică Moldovenească, vol. 4, Chişinău, 1974, Enciclopedia Agricolă Rusă, vol. 4, Moscova, 1973, Dicţionarul Enciclopedic Agricol din Rusia, Moscova, 1989, în manualele ruseşti vechi și în manualele de Agrotehnică din Bulgaria, Ungaria, Germania etc. [7,8,11,12,17,18]. În ultimii 20 de ani (1990-2010), în Republica Moldova și alte țări a fost efectuată o schimbare teoretică esenţială a acestei definiţii.
În Standardul de Stat din Rusia „Гост 16265-89 Земледелие. Термины и определения. Москва, 1990” scrie: „Monocultura este unica cultură cultivată în gospodărie” [17]. În manualul de bază pentru pregătirea specialiştilor din agricultură în Rusia „Земледелие. Москва, 2002” – „Dacă cultura repetată este unica cultură cultivată în gospodărie, atunci ea se numeşte Monocultură, care timp îndelungat se cultivă pe unul şi acelaşi teren” [1].
Practica seculară în domeniul Agriculturii a confirmat faptul, că culturile repetate a majorităţii plantelor agricole la cultivarea lor îndelungată pe unul şi acelaşi teren (solă, tarla, câmp) duc la scăderea bruscă a recoltelor, iar uneori şi la pieirea plantelor [1,2,4,5,8,9,10] În Republica Moldova, în Standardul moldovean: „Agricultură. Terminologie. Ediţie oficială. Departamentul Moldova Standard, Chişinău, 1996”, scrie: „Monocultura: Cultură cultivată mai mulţi ani la rând în aceeaşi gospodărie”, în limba rusă „монокультура” [18]. „Cultura repetată: plantă agricolă, cultivată timp de 2 ani la rând sau mai mulţi pe acelaşi câmp al asolamentului”, în limba rusă „повторная культура” [18]. „Cultură continuă: plantă agricolă, cultivată timp îndelungat pe unul şi acelaşi câmp în afara asolamentului”, în limba rusă „бессменная культура” [18].
Trebuie de menţionat şi faptul că, în Dicţionarul agricol cuvintele „бессменная культура” se traduc: fără schimb, fără alternanţă, făcă succesiune, repetată, iar în Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX, Bucureşti, 1998) găsim şi cuvântul „continuă” – a urma, a nu înceta, a merge înainte, a se prelungi; cuvântul „continuă” – care are loc fără întrerupere, neîncetat [21]. Deci, în Standardul moldovean nu se menţionează că monocultura şi cultura continuă sunt cuvinte sinonime şi în aşa fel agricultorii-practicieni sunt duşi în eroare.
Cu atât mai mult, că şi cuvântul „continuă” nu reflectă adecvat sensul cuvintelor ruseşti „бессменная культура”, care s-ar exprima mai bine prin cuvintele „cultură repetată de mulţi ani”, iar traducerea mai potrivită pentru sintagma „повторная культура” ar fi „cultură temporar repetată” — plantă agricolă, cultivată 2-3 ani la rând pe unul şi acelaşi teren. Aşa dar, definiţia de „monocultură” în Republica Moldova este difuză şi nu reflectă adecvat sensul ştiinţific al monoculturii moderne [8]. 1. Rezultatul știinţific pe monocultura porumbului în diferite ţări În afară de definiţiile sus-menţionate se cere o nouă apreciere ştiinţifică a noţiunii de monocultură din cauză, că multiple date ştiinţifice din diferite ţări confirmă faptul că, în monocultură se obţin recolte mai înalte ca în asolamente [5, 7, 8 — 10, 15].] De exemplu, în baza rezultatelor ştiinţifice, obţinute în monocultura porumbului în SUA, savantul Rolf Peterson scria în cartea sa „Legenda asolamentului”: „… rotaţia culturilor este o teorie perimată, depăşită complet de progresul tehnic, înregistrat în chimie şi agricultură” (citat după Dincă, 1982). Cu totul de altă părere sunt vestiţii savanţi americani Walace şi Bressman, mai specialişti în cultura porumbului, care scriau că: „…cea mai importantă şi cea mai economică cale de menţinere a nivelului recoltelor la porumb este apli carea unei bune rotaţii…” (citat după T. Onisie şi G. Jitareanu, 1999).
După cum arată V. Şubin (1967), în SUA, la staţiunea experimentală Eims (Ştatul Aiova), în monocultura porumbului de 42 ani (1917-1959) s-a obţinut fără îngrăşăminte 24,8 q/ha. Tot pe acelaşi câmp experimental în anii 1917-1952 s-a desfăşurat un asolament bun: 1 — porumb; 2 — ovăz; 3 — ierburi perene, care în perioada următoare de 7 ani (1953-1959) a fost ocupat cu monocultura porumbului. Pe această variantă s-a obţinut 50,2 q/ ha, adică recolta de boabe de porumb a crescut de 2 ori. Apoi pe ambele variante în perioada mai târzie (1953-1959) s-a administrat N70, P30, K30, şi s-au obţinut următoarele rezultate: — pe monocultura porumbului (1917- 1952) fără îngrăşăminte, plus în perioada anilor (1953-1959) administrarea N70, P30, K30 — 55,7 q/ha sau 98,2%; — pe varianta cu Asolament în anii 1917-1952, plus în perioada anilor (1953-1959) s-a practicat monocultura porumbului timp de 7 ani cu administrarea la porumb a N70, P30, K30 — 56,7 q/ha sau 100%. . Deci, îngrăşămintele nivelează productivitatea porumbului în monocultură cu cea din Asolament.
Despre rezultate şi mai impresionante în Republica Moldova ne informează doctorul habilitat în agricultură din ICCC din Bălţi, B. Boincean (1999), care în anii (1991-1996) a obţinut pe un agrofond fertilizat în monocultura porumbului – 53,2 q/ha = 104%, iar în asolament – 51,2 q/ha = 100% [16]. Deci, îngrăşămintele în monocultura porumbului au un rol hotărâtor, fiindcă pe variantele fără îngrăşăminte s-a obţinut în monocultura porumbului numai 37,4 q/ha = 69%, iar în asolament — 54,4 q/ ha = 100% [6]. Experienţele de câmp de la staţiunea experimentală Eims (statul Iowa) de 37 ani (1915-1952) ne demonstrează clar şi rolul superior al hibrizilor noi creaţi şi rezistenţi la boli, dăunători etc. (tab. 1.1). Datele experimentale din tab. 1.1. ne confirmă faptul că şi după 29 de ani de monocultură (1940-1944) s-a obţinut un adaos de recoltă pe martorul fără îngrăşăminte de 9,5%, iar varianta experimentală cu administrarea în sol a 5 tone de gunoi de grajd – 12,7%, datorită hibrizilor noi creaţi care au fost şi mai productivi, cu o rezistenţă mai înaltă la boli, dăunători, etc. [2, 3]. În gospodăriile agricole de lângă Moscova, pe solurile bogate de luncă, s-au obţinut recolte înalte de porumb-siloz în monocultură pe parcursul a 25-30 ani [1].
Pe un cernoziom mediu levigat la ICCCPT din Fundulea (România) recolte mai înalte în monocultură (cu 4,9% mai mare ca în Asolament) s-au obţinut la al 5-lea an de monocultură [5]. Date experimentale analogice sunt prezentate şi în lucrările capitale pe cultivarea porumbului şi din alte localităţi (2, 4, 6 — 11; 13-16, 19). În Republica Moldova cele mai valoroase date ştiinţifice pe monocultură au fost obţinute în staţionarele Universităţii Agrare de Stat (1955-2009), Institutului de Cercetări Ştiinţifice pentru culturile de câmp (ICCC) din Bălţi (1961-2009) şi Institutului de Cercetări Ştiinţifice pentru porumb şi sorg din s. Paşcani, r-nul Criuleni (1974-2009). De exemplu, în staţionarele de la SDE „Chetrosu” (UASM), în secţia de culturi furajere, şi după 27 ani de monocultură porumbul a dat recolte mai înalte ca în Asolament (8). D. I. Berco ş. a. (1995) au stabilit în SDE „Chetrosu” că şi după 36 ani de monocultură porumbul a dat o recoltă mai înaltă (62,1 q/ha) ca în Asolament (60,0 q/ha) [10]. Gh. N. Vanicovici a stabilit că după 10 ani de monocultură recolta porumbului a fost mai înaltă, ca în Asolament [9]. Gh. E. Şuşu (1996) în baza datelor experimentale din SDE „Chetrosu” de 30 ani (1955-1984) (au fost prelucrate statistic prin metoda de dispersie polifactorială) a confirmat că în primii 10 ani de monocultură (1955-1964) în 6 ani recoltele au fost la nivelul Asolamentului, în următorii 10 ani (1965-1974) recoltele numai în 3 ani au fost la nivelul Asolamentului, apoi încă peste 10 ani (1975- 1984) recoltele în 6 ani din cei 10 au fost la nivelul Asolamentului. Şi acestea se datorează schimbării (înlocuirii) hibrizilor vechi cu hibrizi noi, mai productivi şi mai rezistenţi la boli, dăunători etc. [8]. M. I. Borovschii şi colab. (1992) ne arată că, în experienţele de câmp a Institutului de Cercetări Ştiinţifice pentru porumb şi sorg la administrarea a 90 kg ş.a. de fosfor pe agrofondul N90 K90 în monocultură s-a obţinut o recoltă de 4 ori mai înaltă ca în asolament [19].
Despre aceste date ştiinţifice curioase ne vorbesc şi mulţi alţi savanţi din Moldova, dar şi de peste hotarele ei. P. T. Chibasov (1984) arată că, după 18 ani (1961-1979) de monocultură recolta de boabe a fost de 68,7 q/ha, iar în asolament numai de 65,0 q/ha. Acest fapt s-a datorat hibridului nou, înalt productiv „Kransnodarskii 303 TV”, care fiind cultivat pe un agrofond N90P135K45 în monocultură (după 16 ani) a ridicat recoltele de boabe a porumbului în monocultură: după primii 2 ani — până la 79,7 q/ha, după 3 ani – 78,9 q/ha şi după 4 ani – 84,8 q/ha la o medie în Asolament pe aceşti 3 ani de 72,9 q/ha. Alt hibrid „Pionier 3978” în aceleaşi condiţii a dat o recoltă de boabe mai scăzută, corespunzător: 72,7 q/ha; 69,8 q/ha; 69,0 q/ha, la o medie în Asolament de 71,4 q/ha [15]. Despre recolte înalte în monocultură ne confirmă şi datele ştiinţifice a mai multor savanţi din Moldova [8…10, 13-15] şi din alte ţări [1,2,4…70]. Dar, până în prezent încă nu este clară cauza acestui fenomen [4].
Savantul ceh Iaroslav Gruşca în lucrarea sa capitală («Монография о кукурузе», Москва, 1965, стр. 750) scria: „În literatură se prezintă exemple de majorare a recoltelor la porumbul cultivat în monocultură, dar încă nu se cunoaşte cauza…” [4]. „În România, abia din anul 1953 la ICAR au fost inițiate experienţe privind problema asolamentului… Nici în zona porumbului nu se recomandă cultivarea porumbului după porumb mai mult de 2 ani consecutiv, deoarce sărăceşte solul în azot, îi strică structura, se înmulţesc bolile şi dăunătorii, ca urmare, scade producţia. Pe soluri foarte fertile, ca şi în zonele mari, specifice culturii porumbului, unde se acordă o importanţă mare aplicării îngrăşămintelor şi combaterii buruienilor cu erbicide, porumbul după porumb poate fi cultivat mai mult de 2 ani consecutiv, iar asolamentul este considerat ca măsură secundară, — scria: prof. A. Vasiliu, membru-corespondent al Academiei RPR, directorul Secţiei de Agrotehnică, ICAR, în lucrarea capitală de 926 pagini „Porumbul – studiu monografic. Bucureşti, 1957”.
Toate aceste date ştiinţifice valoroase ne confirmă faptul că, problema cultivării porumbului în monocultură trebuie studiată mai aprofundat pe viitor, desfăşurând cercetări pe multe domenii pentru a crea genetic noi hibrizi de porumb specific cultivării lor în monocultură. „Atâta timp cât sunt privite izolat, fragmentar, oricât de mare ar fi noianul faptelor, ele nu pot da o înţelegere cuprinzătoare fenomenelor şi nici măcar nu pot fi generalizate. Trecute însă prin firul sever al analizei ştiinţifice, orânduite sistemic, legate prin firul conducător al dialecticii sprijinite pe o profundă înţelegere a fenomenelor naturii în independenţa lor, aceste fapte devin cărămizi ale măreţului edificiu al ştiinţei” (prof. N. Zamfirescu şi colab., 1965). Iată de ce în știinţa modernă nu se permite absolutizarea influenţei unui sau altui procedeu agrotehnic, dar se caută permanent sisteme foarte complicate, integrate holistic într-un ansamblu unic, datele căruia sunt riguros verificate la cele mai moderne calculatoare ale secolului XXI. Datele noastre experimentale de 22 de ani (1970-1991), obţinute pe câmpul experimental al catedrei de Agrotehnică din SDE „Criuleni”, r-nul Criuleni, ne permit să facem unele totalizări ştiinţifice şi să precizăm unele definiţii din Agrotehnică depăşite de timp, care deseori încurcă la formarea specialiştilor moderni cu capacităţi enorme de a ridica productivitatea culturilor agricole din Republica Moldova şi de a crea un adevărat echilibru ecologic cu Natura [8]. 2. Tehnologiile de cultivare a porumbului-boabe în monocultură pe terenurile neirigate a SDE „Criuleni” în anii 1970-1991 În agricultura modernă un rol deosebit de important îl are soiul (hibridul) nou creat (genotipul), care puternic îndepărtează pentru o perioadă mai îndelungată „oboseala solului” şi contribuie foarte mult, ca şi plantele sensibile, să se autosuporte timp îndelungat [Grodzinschii A. A., 1991]. Vezi anexele №1 și №2, expuse la sfârșitul acestui text. Chiar şi soiurile (hibrizii) uneia şi aceleiaşi specii au diferite capacităţi alelopatice şi din acest punct de vedere se pot selecta soiuri (hibrizi) care mai puţin ar duce la „oboseala solului” şi ar ridica brusc productivitatea culturilor agricole şi calitatea producţiei [Grodzinschii A. A., 1991]. Pe terenurile neirigate din SDE „Criuleni” ale Institutului Agricol din Chişinău (astăzi UASM), pe parcursul a 22 ani (1970-1991) s-au schimbat în monocultura porumbului 4 hibrizi de porumb, care la timpurile lor erau cei mai productivi şi rezistenţi la boli, dăunători, etc. (tab. 2.1.). Datele din tab. 2.1. ne arată, că pe Martorul „sălbatic” cu un nivel de agrotehnică primitivă (timp de 22 ani buruienile au crescut fără să fie atinse de om!) cel mai bine a rezistat la concurenţa puternica cu multiple specii de buruieni dăunătoare hibridul „Pionier 3978”, care pe parcursul a 5 ani (1983-1987) a dat o recoltă de 32,1 q/ha de boabe sau 100%, după care au urmat hibrizii: „Krasnodarskii 303” (23,9 q/ha sau 74%), „Moldavschii 291” (23,4 q/ha sau 73%) şi „Chişiniovschii 109” (22,8 q/ha sau 71%).
Deci, hibrizi diferiți au concurat în mod diferit cu speciile de buruieni existente! Pe terenurile lipsite de buruieni dăunătoare (Martorul „cultural”) cea mai înaltă productivitate a avut-o hibridul „Krasnodarskii 303” (62,7 q/ha sau 100%), apoi au urmat hibrizii: „Pionier 3978” (61,1 q/ha sau 98%), „Moldavschii 291” (53,8 q/ha sau 86%) şi „Chişiniovschii 109” (46,2 q/ha sau 74%). Deci, hibridul „Krasnoiarschii 303” este înalt productiv doar pe terenurile lipsite de buruieni. Buruienile dăunătoare au scăzut recoltele la acest hibrid cu 25%. Iată ce însemnătate practică are alegerea corectă a hibridului cultivat pentru condiţiile concrete ale câmpului (solei, tarlalei), ca „cheia la lăcată”. Aceeaşi legitate se observă şi la varianta cu utilizarea erbicidelor efective (agrotehnică modernă), unde nivelul de recolte a hibridului „Krasnodarskii 303” de asemenea a fost cel mai înalt – 66,7 q/ha = 100%, apoi au urmat hibrizii „Pionier 3978” — cu 66,0 q/ ha = 99%; „Moldavschii 291” — cu 58,4 q/ ha = 88% şi „Chişiniovschii 109” — cu 51,7 q/ha = 78%. Pe fiecare hibrid la toate nivelele de agrotehnică se observă o legitate clară: 1. Toţi hibrizii cultivaţi în monocultură scădeau permanent recoltele de la primii spre ultimii ani de cultivare în monocultură, necătând la fluctuaţiile recoltelor în diferiţi ani; 2. Odată cu schimbarea (înlocuirea) hibrizilor recoltele porumbului în monocultură în primii 1-2 ani îtotdeauna creşteau, ca apoi din nou să scadă cu diferită rapiditate în timp pe parcursul a mai multor ani de monocultură. Acest moment foarte bine se vede în figurile prezentate (fig. 2.1.; 2.2.; 2.3.) 3. Tehnologiile de cultivare a porumbului-boabe în monocultură pe terenurile irigate a SDE „Criuleni” în anii 1970-1991 Pe terenurile irigate se schimbă esenţial condiţiile de cultivare a porumbului în monocultură din cauza spălării unei părţi din substanţele toxice din sol, care se acumulează pe parcursul anilor şi împreună cu factorii biologici, agrohidrofizici şi agrochimici treptat şi mai lent, ca pe terenurile neirigate, îndepărtau „oboseala solului”.
Microflora din sol pe terenurile irigate diferă de cea de pe terenurile neirigate, sunt şi multe alte particularităţi, care diferenţiază aceste terenuri [8]. Pe terenurile irigate recoltele porumbului în monocultură faţă de asolament au scăzut mai puţin ca pe terenurile neirigate. Pe parcursul a 22 ani (1970- 1991) scăderea recoltelor de porumb a fost determinată de nivelul agrotehnicii aplicate: — la un nivel de agrotehnică primitivă recoltele au scăzut cu 16,4%; — la un nivel de agrotehnică tradiţională recoltele au scăzut cu 5,7%, adică mai puţin de 2,9 ori ca la o agrotehnică primitivă; — la un nivel de agrotehnică modernă recoltele au scăzut numai cu 0,9% (tab. 3.1.) adică de 18 ori mai puţin ca la agrotehnica primitivă. Deci, nivelul înalt de agrotehnică îndepărtează puternic „oboseala solului” pentru o perioadă mai îndelungată de monocultură. Acest argument stiintific este foarte important pentru agricultorii-practicieni din Republica Moldova. Pe terenurile neirigate recoltele porumbului în monocultură au fost mai mici pe parcursul a 22 ani (1970-1991) decât pe cele irigate: — la un nivel de agrotehnică primitivă cu 21,5%; — la un nivel de agrotehnică tradiţională cu 21,9%; — la un nivel de agrotehnicăî modernă cu 22,0% (tab. 2.1.). Hibrizii, de asemenea, au reacţionat diferit la specificul speciilor de buruieni dăunătoare în condiţii de ne irigare a terenului. Cel mai bine a suportat speciile daunatoare de buruieni pe Martorul1 „sălbatic” cu un nivel de agrotehnică primitivă hibridul Krasnodarschii 303 (36,4 q/ha = 100%), apoi au urmat hibrizii: Chişiniovschii 109 (36,9 q/ha = 99%); Pioner 3978 (31,1 q/ha = 85%) şi Moldavschii 291 (26,8 q/ha = 74%). Pe terenurile lipsite de buruieni dăunătoare (Martorul2 ) cu un nivel de agrotehnică tradiţională cel mai bine a suportat specificul de buruieni hibridul Krasnodarschii (77,2 q/ha = 100%), apoi au urmat hibrizii: Pioner 3978 (76,4 q/ ha = 99,0%); Chişiniovschii 109 (69,3 q/ ha = 90%) şi Moldavschii 291 (63,8 q/ ha = 83%).
Pe terenurile irigate cu o agrotehnică modernă cea mai înaltă recoltă de boabe s-a obţinut la monocultura porumbului cu hibridul Krasnodarschii 303 (87,2 q/ha = 100%), apoi au urmat hibrizii: Pioner (78,0 q/ha = 89%); Chişiniovschii 109 (74,8 q/ha = 86%) şi Moldavschii 291 (67,5 q/ha = 77%). Pe Martorul1 „sălbatic” cu un nivel de agrotehnică primitivă pe terenurile irigate se recomandă de schimbat hibrizii de generaţia întâia (F1 ) în monocultura porumbului peste 2 ani din cauză că organismele nocive (bolile, dăunătorii, buruienile etc.) se acomodează rapid la unul şi acelaşi hibrid (genotip) şi atunci începe scăderea bruscă a recoltelor de porumb (fig. 3.1.). În mediu pe toţi hibrizii pe parcursul a 22 ani (1970-1991) recolta porumbului în monocultură a scăzut (32,6 q/ha = 84%) cu 6,4 q/ha faţă de Asolament (39,0 q/ha = 100%) la un nivel primitiv de agrotehnică. Pe Martorul2 „cultural” cu 2 praşe manuale pe rânduri la termenii optimi plus 3 cultivaţii între rânduri la un nivel de Agrotehnică tradiţională pentru a menţine recolta porumbului din monocultură la nivelul Asolamentului se recomandă de schimbat (înlocuit) hibrizii (de I generaţie se cultivă în fiecare an) peste 2 ani (fig. 3.2.). În mediu pe toţi hibrizii pe parcursul a 22 ani (1970-1991) recolta porumbului în monocultură pe această variantă a scăzut (71,7 q/ha = 94%) cu 4,3 q/ha faţă de Asolament (76,0 q/ha = 100%). Pe varianta cu utilizarea erbicidelor efective în loc de 2 praşe manuale pe rânduri plus 3 cultivaţii între rânduri la un nivel de agrotehnică modernă recolta a scăzut puţin (76,9 q/ha = 99%) numai cu 0,7 q/ha faţă de Asolament (77,6 q/ha = 100%). Statistic aceasta scadere de recolta nu este confirmata,deci erbicidele dupa nivelul de recolta se afla la nivelul Asolamentului. Pe această variantă cu tehnologii moderne de cultivare a porumbului în monocultură se poate schimba (înlocui) hibridul peste 2 ani şi chiar peste 4 ani, dar pentru a obţine o recoltă mai înaltă în monocultură (82,6 q/ha = 114%) faţă de Asolament (77,6 q/ha = 100%) se cere inlocuirea hibridului în monocultură peste 2 ani (fig. 3.3.). Trebuie de menţionat şi faptul că înlocuirea hibrizilor în monocultura porumbului în fircare an nu va da cele mai bune rezultate din cauză, că hibridul nou introdus face schimbările respective şi în mocroflora solului, care conlucrează mai bine cu hibridul nou introdus la al 2-lea şi uneori chiar şi la al 3-lea an consecutiv, când recolta de boabe este cea mai înaltă atât pe terenurile neirigate, cât şi pe cele irigate (fig. 2.1.; 2.2.; 2.3.; 3.1.; 3.2.; 3.3.).
Toate aceste date experimentale foarte valoroase de 22 ani (1970-1991) care pentru Primadată înliteraturade specialitate au lămurit fenomenul de obţinere a recoltelor mai înalte în monocultura porumbului ca în Asolamente, ce ne permit să schimbăm și unele noţiuni tradiţionale din cursul de Agrotehnică şi anume: Monocultura clasică este atunci când pe unul şi acelaşi teren (solă, tarla, câmp) se cultivă unul şi acelaşi soi (hibrid), adică același genotip, la care rapid se acomodează organismele nocive (boli, dăunători, buruieni etc.) şi recoltele scad brusc din an în an. Microasolament este atunci când pe unul şi acelaşi teren (solă, tarla, câmp) peste 2 ani hibrizii cultivaţi se schimba cu alţii Noi Hibrizi creaţi, înalt productivi şi rezistenţi la factorii nefavorabili, la care organismele nocive nu se pot acomoda atât de rapid şi „oboseala solului” se îndepărtează pe o perioadă mai lungă de timp, păstrând recoltele din monocultura porumbului la nivelul Asolamentului modern sau chiar şi depăşind Asolamentul la o tehnologie excelentă de cultivare a porumbului.[8]