Utilizarea apelor subterane în R.Moldova pentru irigarea terenurilor agricole

Procesul hidroameliorativ poate fi divizat în următoarele componente logistice: 1) sursa de apă (de suprafaţă sau subterană), 2) hidrotehnica (transportul apei la destina­ţie), 3) pedologia (relaţia apa – solul), 4) agricultura (ce se udă și eficacitatea) și 5) ecologia (impactul hidromelio­raţiei asupra mediului încojurător). În această notă a fost efectuată numai analiza succintă referitoare la SURSA de APA. Celelalte componente necesită o analiza efectuată de specialiști în domeniile respective.

În ţara noastră agricultura este ramura prioritară a economiei naţionale. Productivitatea terenurilor agricole este depen­dentă de precipitaţiile atmosferice şi aplicarea hidromeliora­ţiei. Regimul precipitaţiilor atmosferice este variabil şi insta­bil în timp. Hidromelioraţia este unica metodologie modernă pentru menţinerea şi sporirea cantităţii și calităţii produselor agricole. În trecut (aprox. pîna la a. 1992-1995) pentru meli­oraţie se foloseau apele r. Prut și Nistru şi parţial rîurilor mici, şi lacurilor natural şi artificiale. Apele de suprafaţă se utilizau prin intermediul sistemelor hidrotehnice locale şi regionale. În prezent aceste sisteme nu funcţionează şi practic nu pot fi restabilite din cauza decentralizării proprietăţii juridice a terenurilor agricole. În acest context, cea mai prioritară sursă de apă sunt acviferele sau apele subterane. Beneficiile utili­zării apelor subterane sunt următoarele: 1) sursa de apă este pretutindeni sau acolo unde este necesară, 2) nu sunt nece­sare sisteme costisitoare hidrotehnice pentru melioraţie şi 3) preţul convenţional al apei subterane este mai mic compa­rativ cu cel al apelor de suprafată şi raportul rentabilitatea – eficienta ecomomică este pozitiv.

Din punct de vedere practic pentru folosirea apelor subtera­ne în sopul hidromelioraţiei sunt necesare date reale referi­toare la următoarele capitole: 1) experienţa internaţională a utilizării apelor subterane pentru hidromelioraţie, 2) cantita­tea apelor subterane în R.Moldova, 3) calitatea apelor subte­rane în ţara noastră, 4) cadrul juridic naţional pentru folosirea apelor subterane şi 5) posibilitatea folosirii în comun a apelor de suprafaţă şi subterane în agricultura republicii.

Experienţa internaţională a folosirii apelor subterane pentru hidromelioraţie

În R. Moldova deja există experienţe locale a utilizării ape­lor subterane pentru irigarea terenurilor agricole în a. 1960 – 1965 în unele regiuni ale Transnistriei de jos şi localităţi ale ţarii (Frolov N., 1960, Vznuzdaev, 1964). Deasemenea, este necesar să constatăm, că neoficial, pentru irigaţia terenurilor gospodăriilor mici şi private în majoritatea cazurilor, se uti­lizează apele freatice şi în unele cazuri apele subterane de adîncime. Aceste experienţe demonstrează eficacitatea eco­nomică a folosirii apelor subterane în aceste scopuri.

Analiza experienţei internaţionale în acest domeniu arată, ca în multe ţari apele subterane se folosesc cu success pentru hi­dromelioraţie. Ca exemplu, în SUA, Italia şi Spania situaţia este următoare: Statele Unite ale Americii (SUA) posedă zăcăminte mari de apă subterană, care sunt distribuite neuniform pe te­ritoriul ţării. În a. 2014 din volumul total de apă folosită în eco­nomia acestei ţari cca 20% reprezintă apa subterană. Din acest volum 99% sunt extrase din acviferele cu apă potabilă. În fig.1 se arată domeniile folosirii apei subterane în SUA.

Analiza acestor date demonstrează faptul, că primul consu­mator major de apă este irigarea terenurilor, al doilea – folo­sirea publică a apei (apa potabilă) şi al treilea – folosirea apei în scopuri domestice (tehnice). Celelate categorii de utilizare a apei (complexe animaliere, acvacultura, industria, mineri­tul şi termoelectrica) consumă apă subterană mai puţin. Fo­losirea apei subterane, comparativ cu apa de suprafaţă este redată în fig.2.

Din fig.2 se vede, că rolul apelor subterane în SUA este im­portant pentru economia ţării. Volume mari de apă subtera­nă se folosesc în alimentarea cu apă potabilă, irigare, com­plexe animaliere şi minerit.

În Italia condiţiile naturale (abundenţa precipitaţiilor atmo­sferice şi structura hidrogeologică) permit acumularea unui volum considerabil de apă subterană în diverse acvifere. Datorită poziţiei geografice a acestei ţări acviferele sunt ras­pîndite teritorial neuniform şi există pericolul intruziei apelor marine în cele subterane. În fig.3 sunt sumarizate datele folo­sirii apelor subterane în Italia.

Informaţia din fig. 3 demonstrează faptul, că primul consu­mator de apă subterană este sectorul industrial, al doilea – irigarea terenurilor agricole, al treilea – la acelaşi nivel de consum sunt apa potabilă, tehnică şi sectorul energetic. Ace­iaşi indici sunt arătaţi în valoare numerică în tab.1.

Spania nu posedă rezerve considerabile de apă subterană comparativ cu alte state ale Europei. Repartizarea zacăminte­lor de apă subterană este fragmentară în cadrul acestei ţări. Folosirea raţională a apelor subterane este dirijată de un şir de legi la nivel de ţară. Deasemenea permanent există pe­ricolul intruziei apelor marine în acviferele cu apă potabilă. Totodată rolul apelor subterane în economia ţării este im­portant. În tab. 2 şi fig. 4 sunt sumarizate datele statistice a folosirii apelor subterane în Spania.

Analiza datelor din tab.2 și fig. 4 arată, că primul consuma­tor de apă subterană este irigarea terenurilor agricole, al doilea – producerea energiei electrice din sursa zacămin­telor geotermale, al treilea – apă potabilă şi al patrulea – sectorul industrial.

Sumarizarea datelor şi experienţelor internaţionale demon­strează faptul, că în multe ţări apele subterane sunt folosite intens pentru hidromelioraţie. Chiar şi în cazurile condiţiilor naturale complicate (de exemplu Italia, Spania, Israel ş.a. – fe­nomenul intruziei apelor marine în acvifere) apele subterane sunt folosite pentru hidromelioraţie.

Rezervele apelor subterane în R.Moldova

Pe teritoriul Republicii Moldova, conform principiilor stra­tigrafice, sunt relevate 17 complexe şi strate acvifere de di­verse vîrste (de la cuaternar pîna la arhaic). Acviferele sunt studiate şi folosite practic conform divizării în două cate­gorii: (a) acvifere (strate) freatice şi (b) acvifere interstratale (de adîncime, uneori arteziene). Orizonturile şi complexele acvifere sunt repartizate neuniform pe teritoriul Moldovei. Numai partea superioară a secţiunii geologice (aşa numita zona hidrogeodinamică cu recirculaţie activă a apei, grosi­mea în intervalul 10 – 500 m de la Nord la Sud) conţine apă potabilă. Partea de jos a secţiunii geologice conţine ape subterane sărate şi sălămuri (mineralizaţie de la 3 pîna la 80 g/L şi mai mult).

Pe teritoriul ţării au fost forate cca 6600 foraje hidrogeolo­gice adînci (după datele Institutului de Geologie şi Seismo­logie al AŞM). Estimările recente arată, că la nivelul a. 2014 funcţionau cca 3100 sonde. Apele freatice (ca ape potabile) sunt folosite intens în zonele rurale prin intermediul a cca. 250 mii fintîni şi izvoare (estimarea Institutului de Geologie și Seismologie al AŞM).

Rezervele apelor subterane adînci (interstratale) constitue total 3 mln 173 mii m3/zi conform calculelor rezervelor în a.1981. Rezervele apelor freatice, pînă în prezent, nu sunt calculate. Estimarea ştiinţifică arată, că ţara noastră utilizează cca 50 mii m3/zi apă freatică.

În perioada sovetică folosirea apelor subterane a fost inten­să. Maximumul volumului de apă folosită a constituit cca 1 mln 200 m3/zi între a. 1975-1992 (propriu zis cca 40% din rezervele totale). În prezent folosirea apelor de suprafaţă şi subterane este substanţial redusă (fig. 4, 5 și 6).

Reducere bruscă a folosirii apei în R.Moldova este influenţată preponderent de decentralizarea economiei şi lichidarea în masă a obiectelor economice după a. 1992. În prezent ţara noastră foloseşte apa subterană la nivelul a. 1962 sau cca 200 mii m3/zi (cca 6% din rezervele totale ale acviferilor). Nivelul apelor subterane se află în perioada regenerării către nivelul natural. In acest context se poate de menţionat, că din punct de vedere a cantităţii R. Moldova posedă rezerve de apă sub­terană, care pot fi folosite cu siguranţă în hidromelioraţie.

Calitatea apelor subterane în R.Moldova

Estimarea calităţii apelor naturale, inclusiv şi a celor subtera­ne, depinde de scopul folosirii lor. În practica internaţională nu există un criteriu unic al calităţii apelor folosite pentru hi­dromelioraţie. Doi parametri sunt cei mai raspinditi: minera­lizarea apei si indicile (coeficientul) S.A.R. Mineralizarea este cantitatea totală de săruri dizolvate într-un litru de apă. Prac­tic mineralizarea apei pentru melioraţie trebue să fie pina la 1 g/L. În dependenţă de tipul apei şi charateristicile solului se admit şi valori ale mineralizării pîna la 5.0 g/L.

Calitatea apei pentru udare poate fi estimată şi după coefi­cientul de irigare Ki, sensul caruia se determină ca unitatea unui strat de apă în cm, care la evaporare conţine atitea să­ruri alcaline – suficiente pentru deteorarea stratului de sol cu grosimea 1.2 m.

După indicile Ki trei grupe de apă pot fi evidenţiate: a) Ki.>18 – apa bună prima categorie, b) Ki = 6-18 – apa medie cate­goria a doua, c) Ki.= 1.2 – 5.9 – apa de calitatate inferioară categoria trei şi d) Ki 1.2 apa de calitate rea categoria patru.

În fig. 7 este prezenta harta mineralizării apei orizontului sarmaţian inferior (cel mai raspîndit acvifer de adîncime în ţara noastră). Conform informaţiei acestei harţi mineraliza­rea apei în acviferul studiat este variabilă. Valori pîna la 1.5 g/L (intervalul statistic 0.6-1.5) sunt caracteristice pentru teritorii tari. Mineralizarea apei mai mare decît 1.5 g/L sunt descoperite în forma mozaică pretutindeni şi cuprinde arii mari în regiunile Prutului de mijloc şi de jos, şi pratic în tot sudul ţării.

În fig. 8 este arătată regionalizarea ţării noastre după para­metrul Ki. Acestă hartă este generalizată şi necesită unele corecţii cu date noi. Însa în plan regional valorile parame­trului Ki reflectă situaţia calităţii apei subterane de adînci­me (în acest caz complexul acvifer sarmaţian) pentru hidro­melioraţie. Harţile mineralizării apei şi parametrului Ki (fig. 7 și 8) sunt reciproc corelative şi evidenţiază aceleaşi arii ale calităţii apei.

Cadrul juridic pentru folosirea apelor subterane în sco­pul hidromelioraţiei

Utilizarea apelor subterane în ţara noastră este reglementa­tă de Codul Subsolului (din 02.02.2009) şi Legea Apelor (din 23.12.2011). Codul Subsolului nu specifică domeniile folosirii apei subterane. În Legea Apelor art. 45 interzice folosirea apelor subterane in alte scopuri decit cele ale alimentării cu apa pota­bila şi cu apa menageră. În aliniatul 2 al art. 45 se specifică posi­bilitatea folosirii apelor subterane în alte scopuri, dar în baza re­glementării aprobate de Guvern. Deci, Legislaţia R. Moldova nu permite folosirea apei subterane pentru hidromelioraţie. Art. 45, alin. (2) din Legea apelor nr. 272 din 23 decembrie 2011 a fost modificat urmare a iniţiativei legislative a unui grup de deputaţi (nr. 434 din 01.11.2013) şi prevede că: În zonele în care nu există surse necesare de apă de suprafaţă, dar există rezerve suficiente de ape subterane cu proprietăţi potabile, Guvernul poate per­mite folosinţa acestora şi în alte scopuri decât cel al alimentării cu apă potabilă şi cu apă menajeră.

Posibilitatea folosirii în comun a apelor de suprafaţă şi subterane în agricultura republicii

În prezent, majoritatea lacurilor naturale şi artificiale ale ţării sunt în proprietate privată. Proprietarii folosesc lacurile pen­tru piscicultura privată şi acvacultură (pasări de apă ş.a.). Pro­prietarii lacurilor nu permit folosirea apei pentru melioraţie. Deasemenea sondele aflate în raza lacurilor sunt preponde­rant private şi nu se perimite folosirea apei în alte scopuri. În unele cazuri apa din sonde este folosită nelegitim pentru menţinerea serilor şi alte scopuri agricole.

Discuţii şi Concluzii

În lume apele subterane se folosesc raţional şi reglamentat nu numai ca ape potabile, minerale, de zacăminte elemente chimice rare, dar şi pentru melioraţie. Folosirea lor este strict monitorizată de organele statale şi în multe ţări este contra plată. Aspectele ecologice ale folosirii acviferilor ca sursa de apă pentru agricultură sunt bine studiate în plan internaţio­nal şi în ţara noastră. În trecutul sovietic în R.Moldova existau masive regionale de hidromelioraţie (Cărpineni, Stefan-Vo­dă ş.a.). Studiile speciale (Lab. hidrogeologie IGS al AŞM) demonstrează faptul, că hidromelioraţia nu a contribuit la schimbarea calităţii apelor freatice şi de adîncime, şi de ase­menea nu a influenţat cu schimbări în regimul hidrodinamic al apelor subterane (Zelenin I.V,1980; Moraru C.E., 2009).

Este important de mentionat, ca in perimetrul tarii noastre in ariile rurale apele subterane (preponderant tip freatic) se folosesc pentru irigarea terenurilor individuale. Deasemenea sunt studii locale a folosirii apelor de adincime pentru hidro­melioratie (Vznuzdaev, Demcenco, 1963).

Este parodoxală situaţia prezentă cu apele de suprafaţă în ţara noastră. Majoritatea lacurilor sunt folosite pentru pisci­cultură şi aceasta gospodărire este insuficient controlată de organele de stat. Tot odata este necesar de menţionat, că în R.Moldova lacurile naturale şi artificiale au fost create în de­cursul a multor ani pentru scopuri hidrotehnice şi ecologice, cum ar fi regularizarea fluxului de apă, masuri antiinundaţii, arii de recreere a populaţiei şi pentru alimentarea cu apă teh­nică și potabilă. Fiecare lac are paşaport tehnic în care este specificată menirea lacului (arhivele companiei Apele Mol­dovei). În foarte rare cazuri lacurile au fost amenanjate numai pentru piscicultură. Majoritatea lacurilor au depăşit parame­trii planificaţi hidrotehnici şi hidrologici (suprafaţa oglinzii apei, înnamolirea ariei acvatice etc). În acest caz, este necesa­ra inventarierea lacurilor cu specificarea corectă a obiectului acvatic şi folosirii apei din lacuri.

Pentru folosirea apelor subterane în hidromelioratie sunt ne­cesare studii speciale în domeniul hidrogeologiei meliorative. În perioada sovietică teritoriul ţării a fost cartat în domeniul hi­drogeologiei meliorative la scara 1: 50 000. Datorită colapsului Uniunii Sovietice aceste materiale nu au fost sistematizate şi sumarizate la nivel national. În perspectiva, pentru fiecare caz local de necesitate hidromeliorativă sunt strict necesare studii hidrogeologice, pedologice şi ecologice. Numai în rezultatul acestor studii (proiecte locale) împreuna cu Academiea de Sti­inte, Ministerul Mediului si Ministrerul Agriculturii se aprobă idea finală a folosirii apelor subterane pentru hidomelioraţie a terenurilor concrete. Deasemenea se va ţine cont, că apele subterane vor fi folosite numai în perioda vegetativă a cul­turilor agricole sau practic în perioada mai – august. În restul timpului apele subterane vor fi in regim de regenerare, ce este important pentru restabilirea rezervelor de apă subterană.

Добавить комментарий

Ваш e-mail не будет опубликован. Обязательные поля помечены *